Descentralizarea crizei
În ultimii 20 de ani, toate guvernele care s-au perindat la Palatul Victoria au promis descentralizarea. Unele au făcut-o cu ţârâita. Pentru că este greu să renunţi la o parte din puterea pe care o deţii. Cum să dai din puterea pentru care ai luptat judeţelor şi primăriilor?
S-a văzut după alegerea uninominală, în 2008, a preşedinţilor consiliilor judeţene, că puterea acestora a crescut, iar influenţa lor în partidele din care fac parte a devenit considerabilă. Dacă primesc atribuţii în plus, puterea lor va deveni mai mare şi mai de luat în seamă. În consecinţă, cea a guvernelor se va diminua.
În mâna guvernelor, bugetul de stat este încă un glob al miracolelor cu ajutorul căruia puterile locale au fost ţinute în frâu, în dependenţă financiară. De multe ori, feliile din bugetul central erau repartizate judeţelor discreţionar, după evidente simpatii politice. Succesele obţinute au fost asumate integral de guverne şi transferate asupra partidelor. La greu, responabilităţile trebuie descentralizate.
Acum, pentru că suntem în criză economică iar consecinţele afectează populaţia, se încearcă împingerea responsabilităţilor către puterile locale. Aşa se face că guvernul a scos din joben descentralizarea. Pentru aceasta, chiar şi-a sacrificat o sâmbătă. Sănătatea, Educaţia, Poliţia se dau pe mâna judeţelor, oraşelor şi comunelor. Să se descurce aestea cu investiţiile şi salariile promise şi neonorate ale cadrelor didactice şi, în general, ale bugetarilor. Guvernul rămâne, astfel, prinţesa din Palat.
Descentralizare cu sula-n coaste.
Ştefan Dinică












