Viitorul nu sună bine
Sărăcie, disperare, nevoi sunt doar câteva cuvinte ce stau pe buzele tuturor românilor. Un semn de întrebare în plus ni l-am pus zilele acestea în legătură cu evenimentele neplăcute în care au fost implicaţi adolescenţi, de cele mai multe ori minori. O tânără de 15 ani din Bucureşti şi-a omorât mama, cu o cruzime ieşită din comun. Doi tineri din Vaslui de 17 şi 15 ani au violat o bătrână de 80 de ani! La poarta stadionului Steaua un copil de 13 ani a fost prins având asupra sa un cuţit, declarând apoi că vroia să fie solidar cu ceilalţi suporteri din galerie aflaţi în conflict cu Gigi Becali.
Nu doar la noi se întâmplă aşa ceva. Acum vreo săptămână, un tânăr din Germania a omorât 16 persoane într-o şcoală gimnazială, împuşcându-le fără milă iar apoi s-a sinucis. Adevărate scenarii de filme horror.
Nu ştim ce îi determină pe tineri să săvârşească aceste fapte. Dacă atmosfera de acasă le e ostilă, deoarece majoritatea spun acest lucru, pentru că nu sunt înţeleşi de nimeni, atunci ne întrebăm dacă şcoala mai poate face ceva pentru ei? Tinerii la care ne referim nu conştientizează ce înseamnă un viol, o crimă sau chiar lovituri cauzatoare de moarte. Consilierea psihologică din şcoli nu opreşte infracţionalitatea şi nici nu descoperă viitorul criminal. E greu de acceptat că propriul tău copil a devenit criminal, dar se pare că e şi mai greu de purtat discuţii, de dat sfaturi, scuza fiind tot timpul lipsa timpului. Cultura Civică, materia acea care se studiază în gimnaziu doar ca să fie umplut orarul elevilor, nu pomeneşte nimic de infracţionalitate şi legile care o condamnă. De ce la liceu nu se pomeneşte nimic de Codul Penal, deşi în cele 30 de ore săptămânal pe care le au liceenii era loc măcar de oră în care să se studieze?
Sorin Poparadu












