Instituţii sau instrumente?
De câteva zile, avocaţi, oameni de fotbal care se gândesc că le-ar putea veni rândul, lideri ai unor partide căzute în amorţire care urmăresc, trezirea de primăvară, analişti dispuşi să îşi dea cu părerea oricând şi în orice împrejurare, ziarişti stipendiaţi şi-au unit vocile pentru a crea un val de emoţie favorabil lui Gigi Becali aflat în arest. „Vai, săracul miliardar obligat să mănânce dimineaţa marmeladă cu ceai”. „Miliardarul cu cătuşe”. „De la palat la celulă”. Şi alte ziceri menite să ne rupă sufletul.
Încă nu ştim, la ora la care scriem, dacă justiţia se va lăsa impresionată. Dacă există o nedreptate, aceasta trebuie reparată. Chiar şi la presiunea publică. Altceva atrage atenţia.
În funcţie de soluţionarea cazului Becali, justiţia şi poliţia vor avea de câştigat sau de pierdut. Dacă se va dovedi că s-au comis abuzuri, cele două instituţii fundamentale în statul de drept vor pierde, vor pierde din autoritatea publică şi vom pierde şi noi cei mulţi, cei fără bodyguarzi cu care să ne facem singuri dreptate, într-o haiducie adusă la zi. Timorate, cele două instituţii nu vor mai fi un garant al siguranţei noastre şi al drepturilor constituţionale. Iată de ce soluţia în cazul Becali ar putea fi exemplară. Este cazul să ne facem griji dacă vor avea câştig de cauză notorietatea şi banul.
Deocamdată, de bună credinţă, credem că nu s-a acţionat la comandă.
Speranţa, într-o justiţie puternică şi o poliţie activă nu vine din disperare sau îndoială ci din credinţa sinceră că numai aşa putem avea viitor şi se vor împlini aspiraţiile noastre europene.
Ştefan Dinică












