Viaţa culturală ca marcă

Am aflat, din presa locală, că există un proiect care vizează construirea unui teatru la Alba Iulia. Chiar şi numai gând să fie, dacă vine din partea autorităţilor locale, înseamnă că se suflecă mânecile. S-a vorbit deja de locaţie.
Personal, cred în acest proiect. Mă face să fiu optimist faptul că în ultimii ani cultura în judeţul Alba s-a bucurat de o atenţie remarcabilă din partea Consiliului Judeţean, a preşedintelui Ion Dumitrel. Peste evidenţe nu se poate trece. A fost înfiinţată cu sprijinul decisiv al preşedintelui Consiliului Judeţean o filială la Alba Iulia a Uniunii Scriitorilor, devenită deja o instituţie de referinţă; a fost creat un centru cultural care s-a impus; Biblioteca Judeţeană a devenit foarte activă în iniţierea şi organizarea de manifestări culturale: apar reviste de cultură şi cărţi cu sprijinul Consiliului Judeţean; să nu uităm expoziţiile etnografice, care sunt un portret al comunelor. Formele administrative locale au înţeles că prin cultură se dăinuie. Acţiunile lor le onorează.
Astfel, Alba Iulia, judeţul Alba au trecut de la statutul de gazdă primitoare la cel de generator de acte culturale cu prestigiu naţional. Am scos capul din provincie.  Suntem văzuţi de la Centru. Suntem invidiaţi de vecini.
Scriu cu sinceritate acestea, pentru că am cunoscut viaţa culturală de la înfiinţarea judeţului, i-am urmărit evoluţia întâmplătoare, stagnarea impusă de împrejurări şi acceptată salvator de neimplicaţi care nu vroiau bătaie de cap. S-au făcut şi lucruri bune care astăzi sunt repere în viaţa culturală a judeţului. Acum, însă, am devenit ofertanţi. Şi suntem judecaţi în ofertă.

Ştefan Dinică