Vandalism
Dacă întrebi orice locuitor al oricărui oraş din ţara asta cum ar vrea să arate oraşul său, îţi va răspunde, absolut previzibil: ,,curat şi îngrijit”. Dacă îi vei cere să detalieze, îţi va spune: ,,cu multe parcuri, zone verzi şi flori”. Iar unde este cazul – şi la noi este- îţi va spune şi: ,,cu drumuri asfaltate”. Nu neapărat în contradicţie cu iarba verde. În consecinţă, primarul, dacă îl interesează într-adevăr ce vrea cetăţeanul, trece la treabă şi asta face. În multe cazuri, vedem că încă nu ştim să păstrăm ceea ce avem. În parcuri, foarte mulţi, neavând ce face, rup băncile sau aruncă mizerii pe unde îi taie capul, rup florile sau gărduleţele fără să le pese de nimeni şi nimic. Deşi nu ne prea putem lăuda cu multe parcuri sau zone de agrement, nici cele pe care le avem nu le păstrăm. Cu alte cuvinte, după ce că suntem săraci, nici nu ştim să păstrăm ceea ce avem. Ştiu, veţi replica cu vechiul proverb românesc: „orice pădure îşi are uscăturile ei”. Da, dar răul făcut se răsfrânge asupra întregii comunităţi. Avem în acest sens exemplul românilor din străinătate care suferă de pe urma infractorilor români.
Deci, trebuie să ni-i asumăm. Vandalii sunt dintre şi printre noi. Ce-i de făcut? Nu trebuie să aşteptăm tot timpul ca oamenii legii să-i amendeze pe aceşti infractori. Ce facem noi, cetăţenii? Dacă avem curaj, îi luăm de guler pe cei care fac asemenea lucruri. Dacă avem simţ civic, sunăm la Poliţie. Dacă ne pasă, măcar nu facem ca ei. La fel ca şi curăţenia, şi îngrijirea bunurilor aflate în spaţii publice nu este doar grija celor plătiţi pentru asta. Este o chestiune care trebuie să ne privească pe toţi. Dacă tot spunem că suntem europeni, geografic şi instituţional, atunci ar trebui să fim europeni şi din punct de vedere al comportamentului, lucru la care suntem restanţi de ani de zile.
Sorin Poparadu










