Vizitele de lucru şi griparea sistemului
Aproape că nu ştim ce interpretare să dăm frecventelor vizite efectuate de primii demnitari ai statului în ţară. Să fi pus americanii care construiesc autostrada „Transilvania” un melc diriginte de şantier şi a fost nevoie ca să vină primul ministru şi să-i taie coarnele? Nu se putea duce altcineva? Unul dintre directorii şi directoraşii schimbaţi la grămadă de ministrul Transporturilor. Nu asta este treaba lor? De ce trebuie să vină pe şantier primul ministru şi să dea indicaţii? Nu ne-am săturat de vizite de lucru?
Tare ne este teamă că prezenţa pe şantierul de drumuri a primului ministru nu este un moft, ci o consecinţă a faptului că sistemul nu funcţionează. Directorii, directoraşii, şefii de servicii, inspectorii, toţi mâncătorii de bani publici au gripat sistemul. L-au blocat cu sporuri, indemnizaţii, tichete care le-au umflat guşile şi i-au făcut inapţi. Au devenit preocupaţi de cum să mai pretindă un spor, cum ar fi sporul de stat lângă fereastră sau cel de scris cu pixul, şi acest lucru le epuizează inteligenţa. Iar când sistemul nu funcţionează eficient vine altcineva, din disperare sau din zel, şi îi scapă de responsabilitate. În condiţiile acestea, să nu fii director sau inspector? Dacă cineva intervine şi îi avansează cu un şut în fund, mâna Justiţiei îi ia în braţe şi îi sărută tandru pe frunte: „Mâncaţi-ai sporurile sănătos!”.
Poate că ar fi mult mai util ca, în loc să alerge pompiereşte unde arde, primul ministru şi miniştrii săi să ia foarte în serios la puricat organigramele instituţiilor, să elimine băgătorii de seamă şi să-i pună la treabă pe cei plătiţi din banii publici. S-ar descoperi astfel de ce şi unde s-a gripat sistemul şi rotiţele ar începe să se învârtă cum trebuie.
N-ar mai fi nevoie de atât de multe vizite de lucru. Pentru că, sperăm că nu sunt vizite de plăcere.
Ştefan Dinică











