Dosariada
Când criza, scandalurile politice se ţin lanţ în toate colţurile ţării, românilor li s-a mai dat un subiect de discuţie: dosarele de la CNSAS. De ceva timp au fost luaţi la rând fotbaliştii, care au activat înainte de 1990. Toată lumea este mirată cum de Gică Popescu, Rodion Cămătaru ş.a. au fost turnători la securitate. Dar oare în această perioadă mai poţi să sperii pe cineva dacă îi aminteşti de dosarul propriu de la CNSAS? Dar cine nu are dosar la CNSAS? Poate cel născut după 1990. Poate vrei doar să-l deturnezi dintr-o cursă electorală sau dintr-o funcţie. Sau chiar vrei să-l faci de ruşine în faţa prietenilor. Dar cui foloseşte? Probabil nimănui, deoarece tinerii din ziua de azi habar nu au ce rol a avut securitatea sau ce însemna un turnător. Mulţi au semnat acele documente prin care se obligau să dea anumite informaţii la securitate doar pentru că erau obligaţi.
Cu ce ne mai încălzeşte acum dacă aflăm că fratele, vecinul sau prietenii ne pârau la securitate? Cu nimic. Probabil că dacă aceste dosare se făceau publice după Revoluţie era ceva, cădeau capete importante, era altceva. Aşa, acum aceste dosare nu ajută pe nimeni. Aşa că nu ne rămâne decât să fim imuni la prostia cu dosarele de la CNSAS.
Astea sunt chestiuni pentru istorie. Le putem trece chiar în cartea de pamflete. Noi, oamenii simpli, să fim mai atenţi la vremurile în care trăim deoarece nu ştim ce ne rezervă ziua de mâine. Nu de alta, dar numărul şomerilor creşte exponenţial, societăţile comerciale se închid cu zecile de mii. Iar prin Italia şi Spania, unde altădată curgea lapte şi miere, nu se mai găsesc locuri de muncă pentru românaşi, care se întorc în ţară ghidând-se după proverbul „fie pâinea cât de rea tot mai bine îi în ţara ta”, cu tot cu dosarele de la CNSAS.
Sorin Poparadu











