Astăzi, creştinii ortodocşi îl prăznuiesc pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul
În fiecare an, pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte ridicarea la cer a Sfântului Mare Prooroc Ilie Tesviteanul. Unul dintre cei mai importanţi prooroci din Vechiul Testament, Sf. Ilie este mare făcător de minuni şi aducător de ploi în vreme de secetă. Sfântul şi marele Proroc Ilie, înger întrupat în carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide şi închide cerurile, era de origine din Tesvi, din Galaad. A activat în regatul de nord, în timpul regelui Ahab, care era căsătorit cu o principesă păgână, Isabela, care l-a ademenit şi pe el să cadă în idolatrie. Încurajat de soţia sa, respingătoarea Izabel, el i-a persecutat pe prooroci şi pe toţi oamenii rămaşi credincioşi lui Dumnezeu, acesta închinându-se idolilor Baal si Astarte. Sfântul şi Marele Prooroc Ilie l-a abordat în chip direct, purtând o aprigă luptă pentru dreapta credinţă a poporului care, prin exemplul mai marilor săi, era târât în idolatrie. La cuvintele Profetului, o secetă groaznică se abătu atunci, ca o febră, asupra pământului: totul fu secat, devastat, ars; bărbaţii, femeile, copiii, animalele domestice şi animalele sălbatice mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau şi nimic nu scăpa urgiei îngăduite de Dumnezeu, cu speranţa că foametea va face pe poporul lui Israel să se căiască si să se întoarcă la credinţă. Din porunca lui Dumnezeu, proorocul, acoperit cu o piele de oaie şi înveşmântat cu piele de viţel, părăsi ţinutul lui Israel si se duse la râul de Chorrath. În timp ce se adăpa cu apa cascadei, Domnul îi trimise corbi pentru a-i duce pâine dimineaţa şi carne seara, ca să trezească în prooroc mila pentru poporul care suferea. Când cascada secă şi ea, Dumnezeu îşi trimise slujitorul său la Sarepta din Sidon, lăsându-l să vadă de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi încă o dată în el mila. După ce s-a împlinit profeţia, Dumnezeu i s-a arătat lui Ilie, spunându-i: “Du-te şi te arată lui Ahab şi eu voi da ploaie pe pământ” (III Regi 18,1). Ilie s-a dus la rege şi a făcut dovada că este trimisul lui Dumnezeu. La rugăciunile lui Ilie “s-a pogorât foc din cer şi apoi ploaia a adăpat pământul însetat”.
Proorocii mincinoşi ai zeului Baal, căruia ei se rugau, au fost alungaţi, statuile au fost sfărâmate, iar fiii lui Israel s-au întors la Dumnezeul cel adevărat.
Pentru activitatea şi virtuţile pe care le-a avut, Dumnezeu l-a ridicat pe Ilie la cer, cu trupul într-un car de foc, iar creştinii îl pomenesc de atunci, până în ziua de astăzi, în fiecare an, la 20 iulie. Sfântul Ilie se bucură, din partea poporului român, de o mare cinste. În sfânta zi, când îi facem pomenirea, dorim celor ce îi poartă numele, sănătate şi “La mulţi ani!”.
Sorin Poparadu











