Măsura 431 – LEADER – nu este accesată de nimeni în judeţul Alba

Necunoaşterea problematicilor şi lipsa de realism a funcţionarilor bine plătiţi din Autoritatea de Management al PNDR – Planul Naţional de Dezvoltare Rurală a României – determină o greoaie accesare a fondurilor europene destinate agriculturii şi spaţiului rural. Dovadă stau mai toate comunele din judeţul Alba, situaţie care este, însă, generalizată la nivel naţional.

Mai mult, conform unor surse din Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Alba (APDERP – fostul SAPARD), sunt încă măsuri pe care nu a aplicat absolut nimeni. Necunoaşterea problematicilor privind planificarea dezvoltării locale şi lipsa de realism a birocraţilor din Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR) şi APDRP Bucureşti a permis lansarea unei cereri de proiecte pe Măsura 431 – LEADER, respectiv sub-măsura 431.1 faza 3 – sesiune 15.09 – 15.10.2009. şi asta la aproape 3 ani de la intrarea României în UE.
Dintr-un buget de 9,8 mil. EURO se vrea a fi finanţate circa 200 de proiecte ale GAL-urilor (Grupuri de Acţiune Locală) cu suma maximă de 49.000 EURO pe Proiect şi respectiv o cofinanţare proprie a solicitantului de minim 20% din această sumă. Această sub-măsură (program) îşi propune să finanţeze „Funcţionarea Grupurilor de Acţiune Locală în vederea dobândirii de competenţe şi animare a teritoriului”. Mai pe româneşte: UE ne dă bani să ne gândim cam cum am vrea să ne dezvoltăm. Adică UE ne-a dat bani demult ca să ne punem capul la contribuţie şi să vedem cam ce am vrea să facem din ţara asta a noastră. Doar că „miticii” specialişti din SAPARD şi Guvernul României au făcut un mare rahat şi abia acum s-au trezit să consulte în sfârşit şi provincia cu privire la dezvoltarea ţării. Până acum nu au avut timp. După ce primăriile din Ardeal în special, inclusiv din judeţul Alba, au cheltuit cam tot ce au avut pe SF-uri de canalizare, aducţiuni de apă şi alte cele, iar acum când se vorbeşte despre dezvoltare nu mai au bani de nimic. Tipic româneşte: faci nişte lucrări şi apoi te gândeşti dacă le-ai făcut cum trebuie, dacă îţi sunt folositoare, dacă poţi să le exploatezi (mai toate comunele din Alba au introdus sau introduc canalizarea, de exemplu; la ea se branşează mai puţin de 40% din populaţia comunei sau a satelor; ca atare, investiţia e făcută degeaba: nu vor fi bani de întreţinere, staţiile de epurare nu au randament şi nu pot funcţiona; investiţia este făcută degeaba şi banii sunt pierduţi definitiv).

Revenind acum la aceste GAL-uri, trebuie spus că ele vor fi constituite dintr-un parteneriat public-privat între administraţii publice locale, agenţi economici privaţi şi reprezentanţi ai sectorului nonguvernamental local (ONG). Teritoriul acestor GAL-uri se va situa în mediul rural, la care se pot adăuga oraşe de până la 20.000 locuitori, cu condiţia ca populaţia urbană să nu depăşească 25% din numărul total de locuitori acoperit de parteneriatul respectiv.

Se doreşte ca respectivul parteneriat să acopere zone cu minim 20.000 de locuitori până la 150.000 de locuitori cu o anumită densitate.
Aceste GAL-uri trebuie să-şi dobândească statutul juridic conform OUG 26/2000 până la finele implementării proiectelor propuse finanţării şi să dispună de resurse umane suficiente şi cu expertiză pentru realizarea planurilor de dezvoltare rurală a microregiunii acoperită de aceste parteneriate public-private (minim 9 organizaţii/instituţii partenere).
De unde decurge necunoaşterea procesului participativ de planificare/programare a acestor planuri de dezvoltare locală (strategii locale de dezvoltare pe microregiuni) şi lipsa de realism a birocraţilor, lipsiţi de experienţă şi expertiză în dezvoltarea locală din MAPDR şi APDRP Bucureşti? Din faptul că pentru a beneficia de asemenea finanţare, aceste GAL-uri, neconstituite încă la această oră în România, ar trebui să se documenteze, să culeagă informaţii, date, să organizeze zeci de întâlniri cu cetăţeni, ONG-uri, IMM-uri, diverse grupuri sociale, administraţii, instituţii publice din microregiune, să definească priorităţile şi să întocmească strategia locală în doar… 4 luni de la semnarea acordului de grand. Exact: imposibil de realizat!!! Chiar dacă UE ne dă multă… finanţare pentru asta. Degeaba, dacă românii abia acum s-au trezit că aveau bani şi pentru asta.

Li se cer activităţi planificate şi realizate în 4 luni maxim, dar APDRP îşi acordă 3 luni pentru plata acestor activităţi ale proiectului finanţat.
Din păcate, iată o nouă componentă a PNDR finanţată de FEADR, care, lansată pentru prima dată după 2 ani şi 8 luni, nu va reuşi să aibă audienţă datorită acestei scadenţe de… 4 luni stabilită în Ghidul solicitantului Măsurii 431.1. Deja este sfârşitul lunii, adică jumătatea perioadei de depunere a cererilor, iar la CRPDRP 7 Alba Iulia nu este, din datele pe care le avem la momentul de faţă, nici măcar o cerere!
Şi alţi bani care nu vor fi absorbiţi de către România… Doar că de acum ar trebui să ne doară mai mult. Pentru toate aceste scăpări şi necunoaşteri a problematicilor europene vom plătim noi, contribuabilii. La fel ca şi împrumuturile luate de Guvernul României. Toată prostia şi incompetenţa „miticilor” va fi plătită de fiecare dintre noi.

Florin Soare