Tradiţii şi obiceiuri în brumărel (I)

Pentru că în această lună începe să cadă bruma, în tradiţia populară, lunii octombrie i se spune brumărel. Despre luna lui Brumărel, în tradiţia populară se cunosc mai multe aspecte. Astfel, anul care urmează va fi roditor dacă frunzele pomilor se îngălbenesc şi cad în octombrie. Se mai spune că va fi vânt puternic în decembrie, dacă plouă mult în octombrie, de asemenea, va fi timp frumos în ianuarie dacă e multă brumă sau chiar zăpadă în brumărel. Dacă în noaptea de Sâmedru, oile se culcă grămadă în ciopor, va fi iarnă grea, iar dacă oile dorm răsfirate, se aşteptă o iarnă blândă, iar dacă nucii şi gutuii sunt încărcaţi, e semn de iarnă grea. În această perioadă încep pregătirile pentru iarnă, ţăranii fiind preocupaţi, în special, de treburile gospodăriei.
După folcloristul Ion Ghinoiu, prima săptămână a lui „Brumărel” se cheamă Săptămâna lui Procoavă, după numele sfântului care acoperă ogoarele cu zăpadă, pentru ca pământul să aibă destulă apă când se desprimăvărează, holdele să aibă spic bogat şi grădinile să fie rodnice. Săptămâna a doua este Săptămâna Satului, cea în care preocupările sunt pentru gospodărie. Cea de-a treia săptămână este numită Săptămâna Lucinului, de la numele zeului protector al lupilor. Ultima săptămâna a lunii portă numele Săptămâna Sâmedrului şi este săptămâna în care se sărbătoreşte Sfântul Mucenic Dimitrie – „Sâmedru”.
Pe 1 octombrie, în calendarul popular îl aflăm pe Sfântul Procoavă, cel care acoperă pământul cu zăpadă. Ştiind că sunt mai plăcute flăcăilor dacă au părul bogat şi lung, fetele se roagă Sfântului Procoavă să le dăruiască această nepreţuită podoabă. Una dintre cele mai însemnate sărbători ortodoxe este Sfânta Paraschiva, prăznuită pe 14 octombrie. Această zi marchează începutul pregătirii turmelor pentru iernat, dar şi deschiderea unor târguri specifice produselor pastorale. Sfânta Paraschiva se ţine prin post şi rugăciune, nu se lucrează, în caz contrar, existând pericolul apariţiei unor boli. Pe 18 octombrie, ţăranii sărbătoresc Lucinul (Sfântul Luca), o sărbătoare populară ţinută pentru apărarea de lupi.
Pe 25 octombrie, poporul român serbează Ajunul lui Sânmedru (Moşii de Toamnă). Această sărbătoare se ţine, în primul rând, în cinstea morţilor, pentru care se fac pomeni, femeile în vârstă dăruind mere, nuci şi colaci. În unele zone se aprinde un foc mare, numit „Focul lui Sânmedru”. Se spune despre tinerii care reuşesc să sară peste acesta, că se vor căsători în anul următor. Există obiceiul ca, atunci când focul e aproape stins, fiecare dintre cei prezenţi să ia un cărbune şi să-l arunce în livada sa. Acesta este un gest cu rol apotropaic, pomii fiind apăraţi de dăunători şi roditori în anul care vine.

Petruţa Pop