De ce s-a aliat PNL cu PSD?!

Discuţia despre colaborarea dintre PSD şi PNL se rezumă, de fapt, la analiza unei coaliţii care nu a fost încercată până acum în mod formal. Se pare că a venit şi timpul ei, pentru că un alt partid a decis că interesul unei singure persoane este mai important decât interesul naţional.
Din păcate, liberalii au constatat că Băsescu minte atunci când vorbeşte despre alianţa dintre el şi popor. Dacă ar fi fost aşa, toţi oamenii care i-au susţinut ideile de la referendum i-ar fi acordat şi votul. Acest lucru nu s-a întâmplat. Dimpotrivă, Crin Antonescu a obţinut un scor important deşi de ani de zile a atras atenţia asupra pericolului Băsescu. Majoritatea românilor nu îl mai vor pe Băsescu.

PNL a decis în unanimitate crearea unei majorităţi pentru susţinerea unui guvern condus de Klaus Iohannis. Acest prim ministru este garanţia pentru viitoare guvernare. Este o garanţie pentru PNL, dar şi pentru corectitudinea acestei guvernări. În aceste condiţii, în jurul unui proiect politic comun, PNL a decis în unanimitate sprijinirea lui Mircea Geoană în cadrul turului II al alegerilor prezidențiale, în condiţiile în care acesta şi PSD sprijină proiectul Iohannis şi un set de principii liberale, de dreapta, promovate de PNL. Toate acțiunile liberale din viitoarele două săptămâni au ca motivație sprijinirea unui guvern condus de un premier independent acceptat atât de majoritatea clasei politice, cât și de majoritatea opiniei publice.
Problema noastră, în această perioadă, este rezolvarea problemelor oamenilor. Avem peste 1 milion de oameni care au probleme cu plata creditelor, avem peste 800.000 de șomeri, avem peste 100.000 de firme falimentare. Acestea sunt problemele adevărate și rezolvarea lor este preocuparea prioritară a Partidului Național Liberal. Despre acest subiect ar trebui să discutăm și nu despre împărțeli de posturi. Prioritatea PNL nu este ”împărțirea” funcțiilor, ci stabilirea și promovarea unui program de guvernare bazat pe principii liberale care să scoată țara din criza economică, politică, morală și instituțională. PNL Alba are garanţii ferme că nu vor avea loc discuții pe tema componenței guvernului în lipsa lui Klaus Iohannis. Îl așteptăm pe viitorul premier pentru a aborda acest subiect.

Acțiunile lui Crin Antonescu, deciziile luate, campania sa curată și promovarea unei „revoluții” a bunului-simț sunt dovada vie că președintele PNL reprezintă un altfel de politician și un altfel de lider. Crin Antonescu, prin întregul său comportament și prin deciziile sale politice, a dat startul unui nou tip de a face politică, recunoscut de media, de contracandidații săi și demonstrat prin mobilizarea masivă a unui electorat amorțit și dezamăgit. Acesta este câștigul României, datorat candidatului Crin Antonescu, care a demonstrat că se poate face politică, fără să furi, fără să minți, fără să faci promisiuni iraționale, doar să fi tu însuți și să crezi cu adevărat în nevoia de un altfel de politică și un altfel de model de politician.
Noi liberalii din Alba, ştim că Traian Băsescu nu a dorit o colaborare reală cu Partidul Național Liberal. Dacă dorea acest lucru, renunța la propunerea sa pentru funcția de premier și domnul Liviu Negoiță își depunea mandatul. Traian Băsescu ar fi trebuit să-l desemneze pe Klaus Iohannis prim-ministru, știind că aceasta este condiția lui Crin Antonescu. Mai mult, aceasta este dorința majorității opiniei publice. Comportamentul lui Traian Băsescu demonstrează caracterul său duplicitar și continuarea promovării propriilor interese în detrimentul intereselor României și ale cetățenilor. Pe de altă parte, PNL și PSD (împreună cu UDMR și reprezentanţii minorităților naţionale) au dat dovadă de o colaborare transparentă și deschisă, atunci când au decis sprijinul pentru un alt prim ministru decât cel propus de preşedinte şi construcţia unui alt program politic, menit să readucă creşterea nivelului de trai în această ţară.

Simion Creţu, Vicepreşedinte PNL Alba

Când nepotul Grozav ratează, câştigă unchiul Ţălnar

În deplasare, uniriştii sunt cuminţi precum declaraţiile făcute în conferinţă de presă de antrenorul Adrian Falub. „Ar fi un lucru extraordinar să reuşim un rezultat bun la Bucureşti”, a fost îndemnul tehnicianului albaiulian pentru elevii săi în partida cu Dinamo. De ce extraordinar, nu înţelegem, atâta timp cât „câinii roşii” nu obţinuseră în acest campionat, până la meciul cu Unirea, decât două victorii pe teren propriu. Cert e că alb-negrii au dat o replică extrem de palidă în Ştefan cel Mare unor adversari accesibili, ce au ţinut pe banca de rezerve jucători precum Tamaş, Adrian Cristea, N’Doye, Marius Nicolae sau Molinero. Cu excepţia a 20-25 de minute din prima repriză, când uniriştii au riscat, reuşind să îşi creeze două mari ocazii de gol, elevii lui Adrian Falub au jucat confuz, fără orizont, la întâmplare. E adevărat că primul gol dinamovist a venit dintr-o lovitură liberă gratuit acordată de centralul Drăgănescu, dar asta nu poate fi o scuză pentru evoluţia jenantă din repriza a doua. E adevărat că antrenorul dinamovist Cornel Ţălnar ar fi trebuit să-i facă după meci ghetele nepotului său Gicu Grozav pentru ratările din prima repriză, dar asta nu înseamnă decât că Gicu a avut ghinion. Valorosului atacant albaiulian nu i se poate nimic imputa, n-a fost să fie în cele două oportunităţi pe care le-a avut. Problema e că în afară de ocaziile lui Gicu Grozav, elevii lui Adrian Falub nu au arătat decât o împăcare cu gândul că în Ştefan cel Mare nu pot învinge. „Dacă batem Dinamo, precis retrogradăm”, spunea un mucalit suporter al Unirii înainte de meci. Nu ştim cât tâlc se ascunde în vorbele suporterului cu pricina, avem însă certitudinea că Dinamo nu a fost deloc sperietoarea de care ar fi trebuit să se teamă uniriştii. Din păcate, Unirea nu a pus probleme în Ştefan cel Mare şi cu asemenea evoluţii n-are cum să ia punct sau puncte în deplasare.

Rezumatul meciului
Min.3 – Dinamo deschide scorul prin Claudiu Niculescu, care execută impecabil o lovitură liberă de la marginea careului: 1-0; min.5 – Claudiu Niculescu scapă spre poartă, dar Rotaru intervine oportun; min.16 – contraatac Unirea, Gicu Grozav pătrunde incisiv pe stânga, dar şutul său trece de puţin pe lângă stâlpul din stânga lui Dolha ieşit în întâmpinarea atacantului albaiulian; min.24 – Diabate şutează din careu puţin peste poarta lui Rotaru; min.31 – Gicu Grozav scapă din nou pe contraatac, dar şutul său este deviat în corner de piciorul salvator al fundaşului L.Goian; min.51 – Zicu şi Niculescu se joacă cu apărarea adversă, mingea ajunge la Torje, dar şutul acestuia este respins miraculos de Rotaru în bară; min.78 – Diabate scapă pe stânga, dar şutul său nu nimereşte ţinta; min.82 – Torje centrează perfect de pe dreapta şi Marius Nicolae înscrie cu capul: 2-0;

Vasile Pop

Dacă e aşa greu să găsiţi un premier la Bucureşti, de ce să nu-l punem pe Vlad Filat?

Ieri la Casa de Cultură a Studenţilor a avut loc deschiderea ediţiei a XIII-a a Congresului Spiritualităţii Româneşti, fiind cea de-a VIII-a care este găzduită la Alba Iulia.
Zeci de delegaţi şi reprezentanţi ai românilor veniţi din 32 de ţări şi zone locuite de români. Ca şi în anii precedenţi, congresul a fost prezidat de poetul Adrian Păunescu, alături de care s-a aflat Victor Crăciun – preşedintele Ligii Culturale Pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni.

Gazdele au fost reprezentate de prefectul Ştefan Bardan, viceprimarul Ioan Bogăţan şi consilierul cultural Ioan Bâscă – Consiliul Judeţean Alba, care au prezentat urările de bun venit în Capitala Românilor. La prezidiu s-a mai aflat rectorul universităţii albaiuliene, prof. Moise Achim şi Dumitru Preda – reprezentantul Ministerului de Externe.
Pentru prima dată Grigore Vieru nu a mai fost la Alba Iulia, însă în lipsa poetului, a venit soţia acestuia – o prezenţă menită se ne mai aline dorul de Grigore Vieru după moartea sa. În absenţa lui Grigore Vieru, poate că cele mai aşteptate cuvântări au fost ale celor care vin din provinciile de la răsărit pierdute de România în 1944: academicianul Mihai Cimpoi din Republica Moldova, poetul Vasile Tărâţeanu – venit din zona Cernăuţi (Ucraina), scriitorul Nicolae Dabija – Preşedintele Forumului Denocrat al Românilor din Republica Moldova.

Declaraţia lui Mihai Cimpoi a fost una în care a deplâns soarta celor două Românii, întotdeauna una fiind pe drumul cel bun, iar cealaltă în criză; parcă niciodată nu sunt ambele ţări în linişte. Încheierea discursului a fost una care a stârnit aplauzele îndelungi ale întregii săli: „Dacă de atâta timp nu găsiţi un premier la Bucureşti, de ce să nu-l punem pe Vlad Filat?” (Vlad Filat fiind actualul premier liberal al Republicii Moldova).
Cuvântul basarabeanului Nicolae Dabija a fost o declaraţie unionistă care a stârnit entuziasmul general. A fost o chemare imediată la acţiunea politică pentru reconstituirea unei singure ţări româneşti, aşa cum există o singură limbă, un singur Eminescu şi un singur Dumnezeu: „Mereu se vor găsi argumente pentru ca să nu ne unim. De vreo 20 de ani ni se spune că momentul unirii încă nu a sosit. Că conjunctura nu e favorabilă. Dar care state, atunci când s-au unificat, au avut conjuncturi favorabile? Conjuncturile le fac popoarele care vor să-şi schimbe destinul. Şi nu cele care doresc să perpetueze o nedreptate. Momentul a sosit. Şi el nu mai poate fi amânat”.

Iulian Brok

Astăzi creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor

Sfântul Apostol Andrei, numit şi „cel întâi chemat“, a fost primul ucenic al lui Hristos. Potrivit Tradiţiei, Sf. Andrei a propovăduit Evanghelia şi în teritoriul Sciţia Minor, adică Dobrogea de astăzi, vorbindu-le strămoşilor noştri despre Mântuitorul Hristos. Mai târziu a fost martirizat prin răstignire pe o cruce în forma de X, în oraşul Patras din Grecia. Pentru că este cel dintâi propovăduitor al Evangheliei pe teritoriul ţării noastre, Sf. Andrei este considerat ocrotitorul României, iar Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat ziua de 30 noiembrie ca Ziua Naţională Bisericească a românilor.

Primul apostol
Sfântul Andrei este primul dintre ucenicii lui Iisus, numit astfel şi „cel întâi chemat”. Andrei, împreună cu fratele lui, Simon Petru, şi tatăl lor, Iona, locuia pe malul lacului Ghenizaret, unde se ocupau cu pescuitul. Când s-a răspândit vestea că în zonă a apărut un profet care predica şi boteza, cerând oamenilor să îşi schimbe viaţa, Andrei a dorit să vadă dacă nu cumva este Mântuitorul mult aşteptat de poporul evreu, despre care vorbeau Scripturile. Astfel, pe malul Iordanului, l-a întâlnit pe Sfântul Ioan Botezătorul, devenind ucenicul său.
În ziua în care Iisus a venit la Iordan şi a fost botezat de Sf. Ioan, acesta din urmă le-a spus celor prezenţi că Iisus este Mântuitorul cel aşteptat, Fiul lui Dumnezeu. Înţelegând aceste cuvinte ca o îndrumare a lor, Andrei şi Ioan au mers după Iisus, devenind primii Săi discipoli.

„Ocrotitorul României”
Fiind primul Apostol al Mântuitorului, se poate spune ca Andrei a stat cel mai mult în preajma lui Iisus, fiind prezent chiar şi la botezul sau în Iordan. În Sfânta Scriptura nu avem date referitoare la activitatea misionara a Sfântului Apostol Andrei, dar unele marturii istorice ne oferă câteva informaţii în acest sens, spunându-ne că Sfântul Apostol Andrei a vestit Evanghelia pe teritoriul Sciţiei, care cuprinde şi Dobrogea de astăzi.
În sprijinul evanghelizării Daciei Pontice de către Apostolul Andrei vin şi unele colinde şi creaţii folclorice dobrogene care amintesc de trecerea sa prin aceste teritorii, ca şi unele toponimii (peştera Sfântului Apostol Andrei sau pârâiaşul Sfântului Andrei). Pe acest început apostolic se va dezvolta viaţa bisericească din Dobrogea, atât de înfloritoare în primele secole creştine.
Iată de ce Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în 1995 ca Sfântul Apostol Andrei sa fie înscris în calendarul bisericesc cu cruce roşie, iar din 1997 l-a proclamat drept “ocrotitorul României”. Mai mult, în 2001 a hotărât ca ziua de 30 NOIEMBRIE, sărbătoarea Sfântului Andrei, să fie proclamată şi cinstită ca sărbătoare bisericească naţională a României. Astfel, exact înainte cu o zi de 1 Decembrie, ziua naţională politică a României, care aniversează formarea statului naţional unitar, poporul român are şi o zi naţională creştină, în care este prăznuit cel căruia i se datorează formarea sa ca popor creştin.

Moarte pe cruce
Sfântul Andrei a plecat din zona noastră spre sud, trecând prin Tracia, Bizanţ, Macedonia şi Tesalia, ajungând până în oraşul Patras din Grecia de astăzi. Acolo a suferit moarte martirică, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, numită până astăzi „crucea Sfântului Andrei”.
De a lungul secolelor, credinţele populare au făcut din Sfântul Andrei „mai marele peste lupi”, întrucât 30 noiembrie este considerat „cap de iarnă”, începutul „lunii lupilor”, respectiv al lunii decembrie. Această asociere între Sfântul Andrei şi primejdiile pe care le poate aduce timpul de iarnă amintesc de misiunea încredinţată apostolilor de a „scoate pe diavoli”, de a întări sufletele oamenilor împotriva uneltirilor diavolului.
Numele de Andrei înseamnă „bărbat” şi îi îndeamnă pe cei care îl poartă la curaj, la statornicie în bine, la strădania de a face binele pentru noi şi pentru ceilalţi. Misiunea Sfântului Andrei a fost aceea de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu şi, astfel, unii de alţii, uniţi fiind de credinţa în Iisus Hristos şi de împlinirea poruncilor de a ne iubi unii pe alţii.

Sorin Poparadu

Palm Beach, Palma de Mallorca, palma de Ploieşti

La vederea clipului în care lovete un copil la Ploieşti, Traian Băsescu a spus că nu, că el nu ar face, că poate a zis copilul ceva, o înjurătură sau ceva. Băsescu neagă că ar fi în stare să lovească vreun copil sau pe copilul din înregistrarea de la Ploieşti. Cel mult poate ar plesni-o colegial peste fund pe planturoasa Elena Udrea. Dar în rest… el nu ar lovi un copil.
Degeaba se face Traian că plouă la Ploieşti. Mai-mai că l-ar crede lumea dacă nu erau episoadele alea cu găozarul, ţiganca împuţită, puiul de comunist şi celelalte.
Şi încă ceva, Traian ar vrea să nu-i miroase usturoiul de la Grivco – dar se simte de la o poştă. Îi acuză pe adversarii politici că se întâlnesc la Grivco, dar el însuşi s-a dus să facă sluj la mogulul Voiculescu. Acum poate că memoria îi joacă feste, dar el însuşi a fost prezent în 2004 în fieful securistului şi mogulului Dan Felix. Atunci mogulii erau buni, Grivco era pozitiv, securiştii erau de treabă. Între timp lucrurile par să se fi schimbat, după cum spune Băsescu: Grivco, PNL, Patriciu, Voiculescu, mogulii sunt treburi urâte, malefice.

Straniu! Dar nu fuga teroristului Haissam din România îl va trage pe Băsescu în jos la votare, nu traficul cu arme al lui Mircea Băsescu sau apartamentul de un milion de euro al Ioanei Băsescu. Ci palma de la Ploieşti din 2004. Ăsta e Watergate-ul lui Băsescu. Ăsta e finalul grotesc al unui regimului Băsescu.
Oricâţi intelectuali ar avea Băsescu de partea sa, nimeni nu-i poate şterge grobianismul, golănia sa de cartier. Degeaba ar vrea să pară mai rafinat, aşa ca Traian Ungureanu sau măcar ca Sever Voinescu, că Traian Băsescu tot un fel de Guţă va fi, cu aceleaşi maniere şi aceleaşi gesturi manelistice sau marinăreşti. Dacă nu-l vede nimeni preşedintele joacă tare, cu palma sau pumnul. (Traian Băsecu)

Pagina urmatoare »