Informatia de Alba

Îi auzim adesea vorbind de capul lor, îi vedem pe gânduri. Despre candidaţii la Preşedinţia României este vorba. Ia să vedem ce au de gând cu ţara pe care vor să o reprezinte.
Este normal să aflăm acest lucru despre toţi. Este vorba despre principii şi democraţie, vorbe care le stau tuturor pe limbă. Am descoperit, însă, la douăzeci de ani de la Revoluţie, că în societatea noastră, la nivelul înalt al politicii, s-au creat elite, nerecunoscute public, care nu acceptă să discute marile probleme ale ţării cu oricine ci doar cu cei care în sondaje sunt bogaţi în procente. Şi astfel aflăm că avem două categorii de candidaţi la Preşedinţie. Unii mai ortomani, cu procente multe, mândre şi cornute, şi alţii mai flămânzi, cu care nu merită să stai de vorbă. Aproape că te cutremuri. Încotro ne îndreptăm? Nu contează că acei candidaţi mai slab cotaţi doar de sondaje au un electorat care trebuie respectat? Este aproape uluitor ce se întâmplă. Unii candidaţi, oameni oneşti şi responsabili, reprezentanţi ai unor segmente de electorat care nu pot fi ignorate, datorită unor strategii eronate, au ajuns să nu poată participa la o confruntare publică. Democraţie făcută franjuri. Nu ar trebui să trecem cu privirea peste ce s-a întâmplat miercuri, 18 noiembrie 2009, ziua în care democraţia a fost luată cu făraşul. Şi nu trebuie să aşteptăm mult pentru a ne exprima. Ziua votului este aproape. Poimâine. Nu este vorba de jocuri separate. Nu le este permis unora, în cazul de faţă câţiva candidaţi la Preşedinţie, să joace după alte reguli, să felieze democraţia şi să o împartă electoral maselor, nesocotind norme şi principii în care avem încredere. De ce un candidat de 30% în sondaje nu poate dialoga, onest şi cu respect, cu un candidat de 1%? Are sânge albastru? Dacă, deocamdată, nu este periculos, este îngrijorător. Aşa s-a consemnat ratarea campaniei electorale. Nu am avut prilejul să aflăm ce ne interesa despre candidaţii care, duminică, pe buletinele de vot, aşteaptă să îi înnobilăm cu ştampila. Nu am avut onoarea de a afla care le sunt proiectele, cum văd ei România de mâine, cu noi, pentru noi. Se pare că am fost uitaţi la uşă.

Ştefan Dinică

Stiri diverse: