Dacă e aşa greu să găsiţi un premier la Bucureşti, de ce să nu-l punem pe Vlad Filat?

Ieri la Casa de Cultură a Studenţilor a avut loc deschiderea ediţiei a XIII-a a Congresului Spiritualităţii Româneşti, fiind cea de-a VIII-a care este găzduită la Alba Iulia.
Zeci de delegaţi şi reprezentanţi ai românilor veniţi din 32 de ţări şi zone locuite de români. Ca şi în anii precedenţi, congresul a fost prezidat de poetul Adrian Păunescu, alături de care s-a aflat Victor Crăciun – preşedintele Ligii Culturale Pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni.

Gazdele au fost reprezentate de prefectul Ştefan Bardan, viceprimarul Ioan Bogăţan şi consilierul cultural Ioan Bâscă – Consiliul Judeţean Alba, care au prezentat urările de bun venit în Capitala Românilor. La prezidiu s-a mai aflat rectorul universităţii albaiuliene, prof. Moise Achim şi Dumitru Preda – reprezentantul Ministerului de Externe.
Pentru prima dată Grigore Vieru nu a mai fost la Alba Iulia, însă în lipsa poetului, a venit soţia acestuia – o prezenţă menită se ne mai aline dorul de Grigore Vieru după moartea sa. În absenţa lui Grigore Vieru, poate că cele mai aşteptate cuvântări au fost ale celor care vin din provinciile de la răsărit pierdute de România în 1944: academicianul Mihai Cimpoi din Republica Moldova, poetul Vasile Tărâţeanu – venit din zona Cernăuţi (Ucraina), scriitorul Nicolae Dabija – Preşedintele Forumului Denocrat al Românilor din Republica Moldova.

Declaraţia lui Mihai Cimpoi a fost una în care a deplâns soarta celor două Românii, întotdeauna una fiind pe drumul cel bun, iar cealaltă în criză; parcă niciodată nu sunt ambele ţări în linişte. Încheierea discursului a fost una care a stârnit aplauzele îndelungi ale întregii săli: „Dacă de atâta timp nu găsiţi un premier la Bucureşti, de ce să nu-l punem pe Vlad Filat?” (Vlad Filat fiind actualul premier liberal al Republicii Moldova).
Cuvântul basarabeanului Nicolae Dabija a fost o declaraţie unionistă care a stârnit entuziasmul general. A fost o chemare imediată la acţiunea politică pentru reconstituirea unei singure ţări româneşti, aşa cum există o singură limbă, un singur Eminescu şi un singur Dumnezeu: „Mereu se vor găsi argumente pentru ca să nu ne unim. De vreo 20 de ani ni se spune că momentul unirii încă nu a sosit. Că conjunctura nu e favorabilă. Dar care state, atunci când s-au unificat, au avut conjuncturi favorabile? Conjuncturile le fac popoarele care vor să-şi schimbe destinul. Şi nu cele care doresc să perpetueze o nedreptate. Momentul a sosit. Şi el nu mai poate fi amânat”.

Iulian Brok