Informatia de Alba

Astăzi se împlinesc 20 de ani de la începutul Revoluţiei din 1989. Fiecare român a crezut atunci că totul va fi mai bine. Printre altele, românii cereau să fie democraţie în ţară. Dar oare ştim acum, după 20 de ani de la Revoluţie, ce înseamnă cu adevărat democraţia? Mă refer la democraţia adevărată, occidentală, care dă roade de sute de ani, nu la originala democraţie românească. Mulţi români, mai mult sau mai puţin nostalgici, spun cu patos, la nervi: ,,Ne-a trebuit democraţie! Uite ce se întâmplă!”. Deşi după 89 graniţele s-au deschis şi mulţi au putut vedea democraţia ,,la ea acasă”, în multe ţări din lume. Multă lume ignoră parcă voit faptul că nu democraţia în sine e de vină pentru că nu le ,,ies” toate ca-n trecut, ci modul românesc de a pune în practică democraţia. La fel ca şi cu celebra deja economie de piaţă.

Foarte mulţi dintre români încă înţeleg prin democraţie, lipsa oricăror reguli, absenţa oricărei constrângeri, mai pe scurt, o libertate totală unde fiecare face ce-l taie capul. Dacă cineva care ne pune la muncă sau încearcă să impună o disciplină îl catalogăm drept dictator sau comunist, tot nimic n-am înţeles din democraţie. Altfel, dacă credem că un şef trebuie să se priceapă la orice, că preşedintele trebuie să ne asigure de la bonuri de masă şi butelii, la casă, serviciu şi maşină, dacă vom continua să credem că statul trebuie să ne pună totul pe tavă „că de aia e stat”, degeaba au trecut 20 de ani de la revoluţie. Ca să nu mai vorbim de clasa politică. Până când această  aşa zisă clasă politică din România va avea impresia că democraţie înseamnă, în continuare, licitaţii trucate, hoţie din banul public, promovarea clientelei politice, voturi furate, menţinerea la putere cu orice preţ, în nici un caz nu o vom scoate la liman. Oricum, mai avem mult până să înţelegem adevăratul sens al cuvântului „democraţie”.

Sorin Poparadu

Stiri diverse: