La mila politicului
Constatăm, pentru a nu ştiu câta oară, în aceste zile în care se dezbate bugetul de stat pe anul 2010, că viaţa noastră depinde în tot mai mare măsură de politic. Pe de o parte, aşa a fost croită democraţia la noi, cu structuri în care Puterea, cu frâiele legilor în mână, taie şi spânzură, împarte şi dă de pomană, umilind populaţia tot mai dependentă. Pe de altă parte, şi populaţia, tributară unor obiceiuri deja istorice, se complace, aşteaptă, cere şi nu primeşte. Politicul atothotărâtor îşi face jocurile, îşi promovează interesele, uneori cu indecenţă şi sfidare. Cine să îl zdruncine în atitudine dacă sindicatele, societatea civilă, pensionarii, asistaţii social de tot felul stau cu mâna întinsă?!
Vedem după importanţa ministerelor şi feliile de la Buget primite că uneori se împarte discreţionar, lăsând Parlamentului neputinţa şi jeluirea. Până la urmă este firesc să ne întrebăm: atunci de ce se vrea Puterea? Pentru binele general? Pentru milostenia generală? Dacă ar fi aşa ne-am întreba şi de ce intră în politică fel de fel de indivizi, unii obscuri, fără vocaţie. Mânaţi de cuvioşenie? Îndoiţi până la pământ de situaţia grea a ţării? Nu cumva pentru că acolo, în politică, există o cale pentru a te face om?! Om cu bani, să fie clar!
Proporţia dependenţei noastre de politic este prea mare, cu consecinţe pe care nu trebuie să ni le arate altcineva. Spunem că în procesul de revizuire şi modernizare a statului se va ţine seama de experienţa de până acum care ne arată că instituţiile, chiar şi în cadrul constituţional existent, trebuie să funcţioneze corect, după lege, în folosul cetăţeanului, cu respect faţă de banul public, mai ales când, ca acum, este neîndestulător. Iar dacă funcţionarea corectă, eficientă a instituţiilor publice depinde de om, atunci politicul trebuie să stea cât mai mult pe margine.
Oamenii de partid numiţi în aceste instituţii, de multe ori, infectează atmosfera şi dăunează organizării şi eficienţei întregii activităţi. Am văzut, în succesiunea schimbărilor politice, un fel de rotire a cadrelor, aceiaşi oameni care sunt când şefi, când subşefi, mereu la pândă, cu grija stagnării pentru a nu greşi.
Ştefan Dinică












Nu avem ce comenta ca e suta la suta adevar.Dar cine o poate schinba????milioane de pensionari????sute de mii de someri????sute de mii de asistati de politic pentru vot???ma indoiesc ,asta e succesul lor tragedia noasta a milioanelor de care NU LE PASA.