Noul val Antonescu
Schimbările din structurile de conducere a partidelor politice au continuat şi în weekendul ce a trecut. După PSD şi PC, liberalii au decis şi ei că este nevoie de o schimbare.
Momentul alegerilor conducerilor celor trei partide politice corespunde bilanţurilor postelectorale, de după seria de alegeri europarlamentare, locale, generale şi prezidenţiale din ultimii doi ani.
PNL este al treilea în ordine calendaristică şi tot al treilea ca pondere în structurile alese. După o guvernare de 4 ani, fară prea mare susţinere parlamentară, dar cu rezultate economice destul de bune, au obţinut procente superioare scrutinelor precedente. Liberalii au avansat încet încet în clasamente, deşi la un moment dat toţi spuneau că o să aibă soarta PNŢ-ului. După parlamentarele din 2008 ar fi putut chiar să revină la guvernare, dacă conducerea de atunci nu aplica tactica de a intra la guvernare doar dacă premierul este din rândul PNL-ului. Acest lucru nu a convenit PDL-ului, care a ales să guverneze cu PSD, lucru ce s-a dovedit un dezastru pentru România.
Putem spune că această eroare i-a fost fatală preşedintelui de atunci a al PNL-ului, Călin Popescu Tăriceanu.
Antonescu a apărut la început, ca o variantă de avarie, fară prea multă legitimitate.
Abia prezidenţialele de anul trecut aveau sa-l proiecteze pe Crin Antonescu ca un adevărat conducător de partid, decis să aducă PNL în fruntea politicii româneşti.
Rolul de şef al liberalilor a fost câştigat, putem spune, înainte de alegeri, de Antonescu. Nici Orban, Tăriceanu sau Cataramă nu au avut pur şi simplu nici o şansă de a-l doborî pe Crin.
Desfăşurarea congresului a fost una previzibilă, marcată de decenţă şi de spirit democratic. Unica stridenţă a constitut-o execuţia publică a lui Cataramă, necesară însă pentru a elimina acest corp tot mai străin şi mai toxic din mecanismele liberale.
Sorin Poparadu










