Preşedinţia Senatului, ultima redută în faţa pedelimii
Fără voia sa, Mircea Geoană a ajuns un simbol al democraţiei româneşti.
Preşedinţia Senatului e singura poziţie de vârf pe care PD-L nu o deţine în acest moment. Toţi cei din spaţiul-carpato-danubiano-băsescian care mai cred în democraţie sunt obligaţi să sară în ajutorul lui Mircea Geoană. Postul său din fruntea Senatului este râvnit de liderii PD-L, care nu acceptă să împartă puterea cu nimeni – pentru că, să fim serioşi!, UDMR-ul şi Partidul Independenţilor lui Gabriel Oprea vor primi doar fărâme de putere…
PD-L e un partid care s-a născut din majorităţile FSN-ului în tenebroşii ani ai democraţiei dâmboviţene 1991-1992.
Deşi a avut 34% din voturi în decembrie 2009, Partidul Prezidenţial a răsturnat proporţiile din Parlament. PD-L-ul a ajuns astăzi să controleze 65% din membrii Parlamentului. Aproape la fel ca FSN-ul lui Iliescu în anii 1990-1992. O majoritate înfiorătoare, prin care PD-L poate modifica legile sau chiar constituţia – dacă interesul lui Tiran Băsescu o cere.
Unii din liderii PD-L se tem de situaţia ca PSD-ul să deţină a doua funcţie în stat în situaţia în care preşedintele ţării (care a dat dovadă de anumite probleme de sănătate), ar fi în incapacitate de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu.
Geoană a învins ieri majoritatea încropită de PD-L la marginea politicii. Asaltul însă va continua şi va reuşi, dacă cei care mai cred în democraţie nu se coalizează împotriva dictaturii majorităţii portocalii.
Preşedinţia Senatului a ajuns ultima redută necucerită de către pedelimea cotropitoare. Toate instituţiile statului au încăput în mâinile pedeliştilor: guvern, preşedinţie, parlament, procuratură, DNA, CSM, primării, consilii judeţene, prefecturi. Deşi sună puţin ciudat (sau ridicol) Mircea Geoană – cel supranumit Prostănacul – reprezintă astăzi simbolul democraţiei pierdute pe malurile căcănii ale Dâmboviţei.
Iulian Brok









