Informatia de Alba

Aş adăuga privirilor triste ale pensionarilor, profesorilor, funcţionarilor sau medicilor lipsa de încredere şi speranţa în mai bine. Ce i-ar putea durea pe dascăli sau pe cei care aşteaptă de la fiecare guvernare o mână de procente în plus la pensie? Lista ar fi lungă, dar cred că în capul ei putem aşeza dispreţul, care ustură al naibii de rău. Nu am făcut o obsesie din soarta pensionarilor, a profesorilor sau a medicilor, dar tratamentul aplicat acestor categorii de fiecare dintre miniştrii care şi-au aşezat dosurile pe scaunele ministeriale din 1990 încoace capătă nuanţe bolnave. S-o luăm metodic: există prezent fără trecut? Nu. Am fi fost azi aici dacă cei care sunt azi pensionari n-ar fi existat? Nu. Este sănătatea românului înrudită cu continuitatea? Este. Deci au şi medicii rolul lor. Şcoala formează generaţia de mâine, adică pe cei care ne vor asigura nouă o pensie? Teoretic, da. Avem, aşadar, trei elemente vitale pentru mâine şi poimâine? Da, le avem, însă doar pe hârtie. În realitate, Sănătatea, Educaţia şi pensiile sunt domeniile de sacrificiu. Mereu salariile profesorilor s-au situat sub limita decenţei, medicii (mă refer la cei mai tineri) sunt plătiţi la nivelul femeilor de serviciu ale marilor companii de stat, iar pensionarii dau banii de pâine pe medicamente, dorm cu paltoanele pe ei, iar de mâncat ce rămâne… şi cu toţii suntem conştienţi că rămâne chiar puţin sau deloc. În timp ce oamenii diferitelor partide care fac cu schimbul la putere n-au încercat senzaţia strânsului curelei, metode pe care noi, oamenii de rând, le simţim de câţiva ani buni. Ei, aceşti oameni voinici pe care te poţi baza la nevoie sunt răsplătiţi cu funcţii, prime, remuneraţii fălcoase şi, în general, cu tot felul de chestii care îi ajută să creadă că de fapt criza asta despre care se tot vorbeşte e o gargară…

Crinela Toader

Stiri diverse:

One Response to “Pensii, salarii şi dispreţ”