Cugirul, de la dezastru la relansare prin Star Transmission
În mod cert, viaţa economică a Cugirului se rezumă acum la investiţiile şi locurile de muncă realizate de firma Star Transmission. Prezent recent la conferinţa de presă a PD-L Alba, Radu Roşianu a ţinut să aprecieze progresele foarte importante pe care această firmă le face la Cugir, mai ales că în 2009, ca urmare a prăbuşirii pieţei auto, firma a mers pentru prima dată în pierdere. De unde şi planul de redresare, care nu a adus veşti bune cugirenilor disponibilizaţi.
Acum însă pare a fi un alt trend pe piaţa auto, iar concernul Daimler AG a răspuns acestei tendinţe. Astfel, la Cugir au fost aduse deja cele două linii de producţie, relocate din Berlin şi Stuttgart, iar prognozele conducerii societăţii sunt de natură a da speranţe. Ca urmare, în momentul de faţă 470 de persoane sunt angrenate în procesul de producţie la societatea Star Transmission, în comparaţie cu doar 315 muncitori care aveau de lucru anul trecut şi toţi se roagă doar ca Mercedesul să aibă măcar succesul Logan la capitolul vânzări. Actuala conducere a societăţii cugirene a estimat că în 2015 ar putea avea vânzări de 80 de milioane de euro şi diversificarea activităţii. O prognoză foarte optimistă, având în vedere că acum cifra de afaceri este undeva în jurul sumei de 10 milioane de euro. Iar asta se va răsfrânge şi asupra cugirenilor, pentru că dacă toate merg aşa cum speră conducerea Star Transmission Cugir, peste 4-5 ani numai aici ar trebui să lucreze cam 600 de persoane. Mai mult, compania îşi va deschide o secţie şi la Sebeş, cel mai probabil în acest an, unde vor lucra aproximativ 100 de persoane. Concernul nemţesc a achiziţionat aici deja o hală în vederea producerii de componente pentru autocamioanele Mercedes, în timp ce la Cugir se vor fabrica în continuare roţi dinţate şi alte componente pentru motoare şi cutiile de viteză ale autoturismelor Mercedes.
FAC, un eşec în redresarea economică
Veştile nu sunt însă la fel de bune la Fabrica de Arme Cugir (FAC), acolo unde datoriile au crescut alarmant. Tocmai din acest motiv ele sunt şi ţinute în secret, administratorul special din partea statului român refuzând să spună vreo sumă. Cert este însă că de la venirea sa datoriile fabricii au crescut şi mai mult, nu neapărat că ar fi incompetent în a redresa economic fost perlă a industriei de armament, ci pentru că la acest moment piaţa americană aproape că s-a închis pentru România, pe acest segment. Deşi a încercat să mai dreagă busuiocul vinerea trecută, Roşianu afirmând că s-au făcut şi se vor mai face angajări, realitatea este cu totul alta. În jurul Fabricii de Arme au existat încă de pe vremea Alianţei DA mai multe firmă „căpuşă”, care au prosperat de pe spatele „cadavrului” numit FAC. Pe vremea liberalilor mai multe operaţiuni au fost externalizate, fiind prestate de diverse SRL-uri pentru FAC. Ce face acum Roşianu de fapt când spune că angajează? Încheie contractele acelor SRL-uri şi reintegrează operaţiunile sub cupola fabricii de stat. Deci angajările nu se văd efectiv, fiind vorba de aceiaşi oameni care lucrează sau au lucrat la SRL, iar de mâine vor lucra direct la FAC. Este totuşi lăudabil faptul că unii dintre aceşti angajaţi erau bătaia de joc a firmelor private, ceea ce ziarul nostru dezvăluia cu luni în urmă: oamenii erau fie cu salariul minim, fie cu întreruperi sau şomaj tehnic pe cărţile de muncă, deşi au muncit continuu. Doar că nimeni nu a luat nicio măsură. Poate doar Radu Roşianu, acum, prin această măsură: „De la 1 mai, oamenii de la montaj vor veni la stat, pentru că nici nu ştiu dacă este normal ca într-o fabrică de armament să faci montajul armei într-o firmă privată şi nu ştiu cum s-a putut lăsa aşa ceva. Tratamentele termice, tratamentele de suprafaţă şi o mică parte din componentele din cutia mecanismelor vor rămâne la firmele private. În rest, vrem să aducem totul la stat”, a declarat Radu Roşianu, un administrator special care se pare că s-a plimbat degeaba în America, pe banii statului. „Nu am putut să redresăm firma, fiindcă anul trecut, în luna august, a picat piaţa americană. Noi, peste 95% dintre produse le exportam pe piaţa americană… Dacă făceam în jur de 6-7 mii de produse pe lună, imediat după ce am preluat am ajuns la 12-13 mii de produse şi în luna august a picat piaţa şi am ajuns la 2-3 mii de produse pe lună, care practic ne-a înfundat”, şi-a explicat Radu Rosianu eşecul.
Florin Soare











Activitate de productie arme are ca produs finit arma in sine. Piese definitorii sunt teava. Luate separat restul pieselor sunt doar niste piese fabricate privat sau nu. O fabrica privata are flexibilitatea necesara de a produce si altceva astfel incat existenta ei sa nu fie influentata de o anumita piata asa cum se plange Rusianu. (un privat daca nu are comenzi pentru arme face altceva nu trimite muncitori in somaj) Mai mult o fabrica privata specializata pe o anumita piesa are capacitatea de a se tehnologiza continuu si de creste calitatea in favoarea scaderii pretului. Partea inca nerealizata care cere putin timp este decoperirea sau infiintarea mai multor ofertanti pentru aceleas piese pentru a se instala concurenta. Este unul dintre modurile de a dimnua pretul produsului si de a ramane pe o piata foarte riguroasa. Eu consider ca administratorul special s-a pripit sau nu are o pregatire adecvata economiei de piata. Acest mod de gandire va inchide fabrica pana in toamna si vinovati vor fi americanii care n-au comandat produse excelente dar cu o zecime de dolar mai scumpe.