Informatia de Alba

România nu mai are bani, iar singura măsură viabilă de salvare întrevăzută de Traian Băsescu – prin purtătorul său oficial de ecou, Emil Boc – este să reducă veniturile salariaţilor şi pensionarilor. Este un soi original de terapie de şoc în care bugetarii au de suferit, iar clientela portocalie are de cheltuit…
Votul de ieri din parlament (împotriva moţiunii) a arătat, dacă mai era nevoie, faptul că Băsescu e Tatăl pedelimii, el decide ce, când şi cum se schimbă minionul Guvern Boc. Cu 197 de voturi împotrivă şi 228 de voturi pentru moţiune, Boc a scăpat încă o dată…
Venită ca un răspuns contra drasticelor reduceri salariale, moţiunea este ca o frecţie la un picior de lemn. De ce? Pentru că Guvernul Boc a mai picat o dată, în noiembrie 2009, dar preşedintele Traian Băsescu a refuzat să ia act de decizia Parlamentului şi a tergiversat situaţia până când şi-a constituit propria majoritate parlamentară. Dacă se supără, Băsescu îşi face şi Parlament propriu, şi ţară proprie, cu oameni, votanţi proprii (eventual aduşi din Spania şi Italia), sindicate portocalii liniştite, pensionari proprii care să nu-şi mai strige ofurile în stradă şi aşa mai departe. În orice caz, Băsescu a făcut câţiva paşi pentru un regim politic propriu şi personal: şi-a făcut partid (chiar două: PDL şi UNPR), are Guvern personal, majoritatea parlamentară pe care o doreşte, susţinători după chipul şi asemănarea sa.
Restul – noi, ceilalţi, românii ne-proprii, bugetari sau simpli angajaţi – sunt duşmanii de partid, reacţionarii, huliganii. Noi, românii de mâna a doua (cum ne consideră Băsescu) rămânem neputincioşi: în faţa PDL-ului, cu clientala de partid şi de stat, cu Elena Udrea – blonda care învârte 4,3 miliarde de euro la minister, cu Berceanu, cu Boc din Răchiţele.
Un lucru e sigur, şi trebuie să-l rostim în fiecare zi: cu sau fără moţiune de cenzură, micul premier Emil Boc va cădea doar atunci când va vrea stăpânul său de la Cotroceni…

Iulian Brok

Stiri diverse: