Educaţia românească în moarte clinică
Problemele sistemului educaţional românesc nu mai sunt o noutate pentru nimeni. Greve, salarii tăiate profesorilor, absolvenţi de şcoli generale sau de liceu care habar nu au de nimic picând la examene pe capete.
Principalele probleme ale sistemului educaţional pornesc în principal de la lipsa de fonduri dar şi din incompetenţa multora care au condus frâiele învăţământului românesc după 89.
La întocmirea bugetelor tot timpul învăţământul sau sănătatea sunt vitregite, primind bani cu ţârâita, doar atât cât să le menţină în moarte clinică. Astfel, nu este de mirare că profesorii renunţă să mai predea pe salarii de nimic, orientându-se spre alte domenii mai bine plătite şi mai stabile.
Au trecut de mult vremurile când profesorul era poate cel mai respectat om după preot într-o comunitate. În zilele noastre, dascălul a ajuns să fie situat undeva la coada societăţii, nemaifiind respectat nici de copii, părinţi sau autorităţi.
O altă vină pentru situaţia de comă în care se află educaţia românească o poartă chiar cei care conduc sau au condus învăţământul românesc. Aceştia, în loc să ofere stabilitate acestui domeniu, au preferat parcă să creeze un haos de nedescris. Fiecare ministru când a venit la conducerea minsterului a făcut o reformă spunând că aşa e mai bine. Din păcate, aceste reforme au dat peste cap cu totul învăţământul românesc. An de an s-a schimbat ba metodologia de la bac ba cea de admitere în liceu, de nici părinţii sau elevii nu mai ştiu pe ce lume se află.
Şi aşa nu ar trebui să mire pe nimeni că în fiecare an şcoala românească decade din ce în ce mai rău, iar mulţi dintre elevii olimpici preferă să meargă să studieze prin străinătate deoarece la noi statul îţi oferă după terminarea liceului sau a facultăţii doar o diplomă… de şomer. Sorin Poparadu










