Informatia de Alba

Măsura anunţată de Ministerul Sănătăţii de reducere a adaosurilor de farmacie şi de distribuţie pentru medicamente aflate pe lista C2 (pentru programe naţionale) va conduce la dispariţia a 500 de produse farmaceutice de primă importanţă. Ministerul Sănătăţii propune ca adaosul distribuitorului care varia între 14% şi o sumă fixă de 30 de lei să fie micşorat la 4%, iar adaosul pentru farmacii să fie unic, în proporţie de 1,5%. În formula veche, acesta putea varia între 24% şi suma fixă de 35 lei. Aceste reguli noi sunt valabile doar pentru medicamente incluse în programele naționale.
„Măsura propusă de minister va bloca utilizarea a peste 500 de produse în programele naţionale din lista C2 şi va crea confuzie şi anomalii şi în operarea listelor A, B, C1 şi C3, la care rămân în vigoare adaosurile comerciale de până acum”, afirmă Dragoş Damian, preşedinte APMGR. Prin urmare, fie pacienţii vor avea de suferit pentru că nu le vor mai găsi în farmacii, fie acolo unde vor exista alternative, acestea vor fi mai scumpe şi prin urmare costurile pentru programele naţionale (medicamente pentru cancer, HIV, diabet) vor creşte.
Un exemplu concret este faptul că în România se moare cu zile. La copiii bolnavi de cancer medicaţia este foarte greu de găsit în ţară. Teoretic, statul decontează 100% din valoarea medicamentelor prin programele naţionale de sănătate, dar acestea sunt greu de găsit. Spre exemplu, nefroblastomul, tumora renală – curabilă în procente de 95-98% în stadiile nemetastazate, are în planul de tratament actinomicina D (cosmegen). Aceasta nu poate fi înlocuită cu nici un alt citostatic înrudit.
Produsele oncologice sunt doar un exemplu. Există şi alte arii terapeutice unde lucrurile se întâmplă la fel. Situaţia este cunoscută la nivelul autorităţilor, medicilor şi pacienţilor. Singurii care ar putea să o schimbe sunt ministeriabilii. Situaţia grea a medicamentelor datează de ani întregi şi se adânceşte în fiecare an.
Managerii companiilor farmaceutice sunt forţaţi să renunţe la medicamentele aflate la limita profitabilităţii în favoarea unora care le aduc venituri suficiente, într-un sistem în care plata li se face şi după şapte luni, în care preţurile şi marjele de distribuţie sunt reglementate de stat. Suprareglementarea şi subfinanţarea sistemului de sănătate lovesc din nou. Exact în interesul pacientului. Autorităţile ridică din umeri şi se plâng că nu au la dispoziţie mecanismele legale prin care să rezolve astfel de situaţii.

Crinela Toader

Stiri diverse: