Drumurile noastre toate…
Un subiect greu pentru toţi românii sunt drumurile. Probabil suntem ţara europeană care are cele mai proaste drumuri şi cei mai puţini kilometri de autostradă, fapt care mai degrabă ne situează undeva prin lumea a treia şi nu în UE.
Toţi miniştrii Transporturilor care s-au perindat pe la acest minister au promis marea cu sarea, că o să avem nu ştiu câte sute de kilometri de autostradă şi nenumărate drumuri rapide, dar până acum nu s-a văzut mai nimic.
Acest lucru nu este mirare deoarece mai toţi miniştrii, printre care s-a numărat şi actualul preşedinte Traian Băsescu, mai mult au vorbit decât au făcut. Dacă ne aducem bine aminte, mai marele de la Cotroceni declara, când era ministru al Transporturilor, că ţara noatră nu are nevoie de autostrăzi deoarece turiştii străini vin cu avionul. Cu un asemenea mod de a trata problema, nu este de mirare că România are doar vreo două- trei sute de kilometri de autostradă.
Şi uita aşa, la 21 de ani după revoluţie, perioadă în care numărul maşinilor a crescut ameţitor în România, şi la 4 ani de când ne lăudăm că facem parte din UE, am ajuns să umblăm cam tot pe aceleaşi drumuri de acum câţiva zeci de ani. Aproape nimic nu e schimbat. Ţara noastră e pur şi simplu decuplată de la o Europă în care autostrăzile sunt ceva banal, iar de siguranţă rutieră nu mai vorbim.
Dacă o luăm practic, vedem că drumurile europene se sfârşesc pe la graniţele noastre, unde şoferii îşi fac mai întâi cruce şi mai apoi intră pe drumurile eternei şi fascinantei Românii, unde gropile din şosea sau aglomeraţiile din trafic îi duc pe culmile enervării.
Pentru acest lucru ar trebui să-i luăm de urechi pe toţi guvernanţii care şi-au bătut joc de banii europeni care au venit pentru construcţia şi modernizarea drumurilor, pe când în ţări ca Ungaria sau Slovenia construcţia autostrăzilor a fost cu adevărat o prioritate. Sorin Poparadu











