Sub sau pe scut
Zilele acestea, după ce americanii au reuşit să îi vină de hac lui Osama (unii spun că ar fi o cacialma), întreaga lume a redevenit mult mai vigilentă în ceea ce priveşte securitatea. Ambasadele SUA au intrat în alertă, multe armate sunt în stand-by şi toată lumea diplomatică încearcă să managerieze acest moment tensionat, dar iată că România, prin „vitejii” săi lideri, nu au nici o teamă de nimic, asemenea celebrului Andrii Popa.
La posturile tv văd titluri care spun că ţara noastră ar fi fost implicată în asasinarea liderului Al-Qaeda şi cred că aceste informaţii ar trebui în mod normal să atragă atenţia. Am detectat o oarecare mândrie în tonul comentatorilor care parcă nu vor să admită că asemenea zvonuri ar putea determina vreun fanatic staţionat prin zonă să facă o nefăcută şi atunci să mai vedem cine e viteaz. Tot săptămâna asta a apărut o ştire care confirma că americanii vor începe în perioada următoare contrucţia de rampe de lansare pentru rachetele nucleare care vor extinde celebrul „scut nuclear” al SUA. Rusia a reacţionat imediat, declarându-şi nemulţumirea faţă de acest gest de sfidare al României care poate avea repercusiuni grave pe termen mediu şi lung. Din câte văd, conducerea actuală a ţării noastre nu prea înţelege cum stă situaţia în politica externă şi face o mare greşeală să subestimeze Federaţia Rusă care nu uită şi nu iartă nici o acţiune a vreunui stat, oricare ar fi acesta, împotriva ei. În vechime se spunea că după război, soldaţii aveau doar două şanse de a se întoarce acasă: sub scut sau pe scut. Noi şi dacă vom fi sub scut, nu cred că ne va fi foarte bine pentru că cei care sunt de cealaltă parte a scutului sunt atât de imprevizibili încât ideea de siguranţă eventuală imprimată de scut se poate dizova foarte uşor. Şi atunci să te ţii, frate! Adrian Contor











