Vine reorganizarea administrativă! Să vină…
În ultima perioadă, pe lângă incredibil de mediatizatul război dintre Irinel şi Monica Columbeanu, un alt subiect este foarte la modă pentru opinia publică autohtonă: reorganizarea administrativă a României. Şi termenul reorganizare spune multe, nu-i aşa? Cu alte cuvinte, se recunoaşte direct că actualele structuri nu mai sunt bune şi îşi pot lua locul în groapa de gunoi a istoriei şi că ar fi cazul să ne aliniem ca de obicei celebrelor standarde europene în vigoare. Până la urmă aici pare a fi principala miză a acestei “reamenajări” teritoriale, UE promiţând nişte miliarde de euro în cazul în care fiecare viitoare zonă va avea peste un million de locuitori. Adevărul e că în Germania, Franţa şi în alte state europene, această organizare în unităţi administrative mari este în vigoare de ceva vreme şi a adus multe satisfacţii pe acolo, dar cum noi, românii suntem mereu pe dos şi îl jucăm pe Gică Contra, mereu se vor găsi unii care să se opună.
Opoziţia a sărit ca arsă când a auzit de propunerea guvernului şi acuză această reorganizare ca fiind o stratagemă PDL-istă care nu îi va ajuta cu nimic pe români. Ca de obicei, Emil Boc s-a grăbit să anunţe cu mult timp înainte de orice tentativă de dezbatere în parlament că împreună cu cabinetul său intenţionează să îşi asume această propunere de lege, fapt care i-a întărâtat şi mai tare pe USL-işti. Va fi foarte interesantă perioada următoare deoarece în lupta pentru majoritate în Parlament va fi inclus şi acest ingredient care atinge câte un pic şi coarda sensibilă a nostalgicilor care îşi aduc aminte cu drag de anii 50, dar şi a naţionaliştilor.
Propunerile pentru noile regiuni au fost multe şi multora le-a sărit în ochi “pohta” UDMR-ului care vrea să unească Harghita cu Covasna şi cu Mureşul. Ce mult le-ar plăcea ungurilor o enclavă în inima României! Mă gândesc că nu sunt aşa de nebuni şi de disperaţi PDL-iştii să le accepte maghiarilor aşa ceva că o să iasă cu scandal. Sincer, ar fi picătura care ar umple paharul răbdării faţă de un partid de maxim 6% care de prea multă vreme influenţează decisiv (şi cu urmări) realitatea românească. Adrian Contor











