Băsescu şi yankeii
Luni s-a luat Măria Sa Băsescu de s-a dus, frăţioare, peste Europa şi Oceanul Atlantic, taman la pseudo-pretenii americani ca să facă nu ştiu ce mare brânză. Şi-a luat cu el o haită de „masatori de ego” care să îi şoptească nimicuri drăgăstoase la ureche, care să îi toarne licori şi poţiuni magice în pocale şi care, bineînţeles, vor fi încântaţi să viziteze mocca Ţara tuturor posibilităţilor, că statul e fraier şi plăteşte. Din ceea ce a transmis Administraţia Prezidenţială, vizita preşedintelui este oarecum incertă, punctele clare ale agendei delegaţiei române rezumându-se la acorduri bilaterale şi alte bălării. Cel mai interesant aspect al acestei vizite referitor la o întâlnire a Băsescului cu Barak Obama nu a fost trecut în comunicatul de la Cotroceni, fapt care indică, în conformitate cu un minim de logică, faptul că o astfel de întrevedere nu va avea loc. Dacă era rost de ceva strângeri cordiale de mâini şi zâmbete de complezenţă sunt convins că ştia şi baba Floarea de după deal că aşa zarvă s-ar fi făcut pe toate mijloacele media. Parcă îmi imaginez maşina de propagandă portocalie creând imagini şi videoclipuri de senzaţie cu Băse străbătând vitejeşte jumătate de planetă ca să îi hăhăie ceva pe americăneşte locatarului de la Casa Alba. Dar cum nu e cazul, liniştea şi cvasi-anonimatul acestei vizite rămân cele mai interesante aspecte.
Subînţelesul acestei situaţii este următorul: România, partenerul strategic de altă dată, ţara cu clauza naţiunii celei mai favorizate şi toate celelalte abureli cu care ne-au gratulat americanii de-a lungul anilor 90, nu mai are atractivitatea de odinioară, şi nici măcar datorită poziţionării geografice nu mai prezintă mare interes. Se pare că pentru yankei este mult mai interesant să afle informaţii picante de la ambasadori sau din alte surse despre tabieturile bahice ale preşedintelui sau alte cancan-uri din spectrul politic pe care, la o adică, să le folosească în interesul lor. Vizita lui Băsescu pare un fel de „vin la tine, dar nu ne vedem” care se încadrează în penibilul general care caracterizează contextul actual. Adrian Contor











