Legea „Big Brother” revine
Ştiu că titlul acestui editorial poate suna ca partea a doua a unui film foarte prost care a rulat o vreme pe marile ecrane, dar vă mărturisesc că asta am şi intenţionat. Legea „Big Brother” este de fapt iniţiativa legislativă prin care statul obligă operatorii de telefonie mobilă să stocheze timp de şase luni toate apelurile şi mailurile. Cu alte cuvinte, cu o singură lege se încalcă o grămadă de prevederi constituţionale care pe vremuri susţineau statutul de om liber într-o ţară civilizată a fiecărui cetăţean. Dacă stăm puţin şi ne gândim, titlul filmului horror în care cei care au gândit această lege ar vrea să jucăm este de fapt “Securitatea Reloaded”, pentru că aceste practice de interceptare şi, la nevoie, de folosire a convorbirilor telefonice şi a mailurilor seamănă izbitor cu practicile celei mai temute organizaţii din perioada comunistă. Ca să nu o mai dăm după cireş, în acest moment se doreşte ca nimeni din ţara asta să nu mai poată avea o discuţie privată şi niciun mail personal fără ca cine trebuie să ştie. Acest gen de abordare pare desprins din cel mai urât coşmar dictatorial pe care îl poate trăi cineva.
Pe de altă parte, din surse demne de încredere, se pare că această “îndeletnicire” este deja implementată cum se cuvine în ceea ce îi priveşte pe oamenii politici, jurnalişti şi oamenii de afaceri importanţi. Sunt la doi centimentri să mă simt flatat, dar sincer m-aş lipsi de această “grijă paternă” a statului pentru că se mai întâmplă să mai vorbesc urât la telefon şi mi-e teamă că cineva o să îi spună mamei mele. Trecând peste acest moment de sarcasm, sper sincer că această iniţiativă va fi din nou respinsă în Parlament la fel ca în 2009 pentru că dacă s-ar aproba, ne-ar îndepărta definitiv de ideea de ţară liberă şi democratică. Adrian Contor












