Informatia de Alba

Societatea civilă din Alba Iulia are parte zilele acestea de o mică victorie: petece de verdeaţă decorează în sfârşit dar timid oceanul de pavele şi betoane din Cetate. Victoria este a mii de oameni care au luptat pentru a-şi salva un Parc istoric, Parcul Custozza, în ceea ce a fost probabil cel mai de amploare act civic din ultimii ani în oraşul nostru.
Peste 6.000 de oameni au semnat împotriva tăierii parcului şi peste 500 de oameni au venit să facă un lanţ viu pentru a-l proteja. Nu îi uităm nici pe tinerii inimoşi care au stat la zero grade ca să păzească arborii de bulodzere chiar şi noaptea, timp de câteva săptămâni.
Este evident că Parcul şi arborii istorici sunt de neînlocuit. Ceea ce se întâmplă acum este cel mult un act de imagine al Primăriei şi al firmei Corint care încearcă să bifeze ceva la capitolul „verdeaţă”. De umbra maiestuasă a copacilor seculari nu ne vom mai bucura din păcate, iar de coroana actualilor puieţi vom avea partea probabil peste vreo 15-20 de ani. Singurul beneficiu este că se mai salvează un pic, pe ici pe colo, o imagine sumbră şi gri dată de betoanele ce ne costă atât de scump buzunarul oraşului.
Că primăria şi actuala putere mişcă ceva doar sub presiunea oamenilor şi doar când e trasă de mânecă, ne-am obişnuit. Când am lansat campania Verde pentru Alba Iulia în vara trecută, primăria a început să prezinte planşete ale Cetăţii modificate pe calculator în care pusese mai mult verde. Când am reclamat taxa de acces din Cetate şi am mers până în Consiliul Local cu problema, ne-am trezit subit cu un cadou de la firma Corint, care a dat liber la plimbare pentru câteva luni.
Când oamenii au ieşit să protesteze şi am reclamat împreună problemele din cartierul „Meridian”, cei care conduc oraşul au încropit nişte soluţii pe genunchi. Când am spus că în şantierele arheologice din Cetate sunt acoperite în viteză vestigii istorice de importanţă uriaşă doar pentru a se turna beton, lucrările au fost oprite şi primarul Hava a găsit de cuviinţă să dea declaraţii în al 12-lea ceas că va căuta o finanţare pentru a face ce trebuia să facă de la bun început.
Când s-a protestat atât de frumos şi viu pentru Parcul Custozza, primăria a inventat un aşa zis „parc” în şanţurile Cetăţii care de fapt nu există şi pe care, culmea, l-a şi lansat cu presă şi toace cele! Tot atunci şi tot doar pentru imagine, pentru a simula că se întâmplă ceva pe zona „verde”, cei de la putere au inventat nişte „programe” care ar avea ca scop, vezi Doamne, înverzirea oraşului. Uitaţi-vă în oraş şi vedeţi că verdele lipseşte cu desăvârşire, deşi am spus-o de atâtea ori că avem o oportunitate uriaşă pe zona de verde şi natură. Suntem capitala de judeţ cu cea mai mică suprafaţă de verdeaţă pe cap de locuitor. Culmea e că atunci când ei lansau aceste „programe” fantomă, ştirea adevărată era că luaseră decizia de a rade şi mare parte din singurul parc mai mare care rămăsese în oraş – Parcul Unirii din faţa Catedaralei.
Lupta primarului Hava şi a celor vremelnic la putere în Alba Iulia este nu doar cu verdele, ci şi cu oamenii din Alba Iulia. Din iarna trecută până acum, Hava şi PDLiştii nu vor să recunoască public, în discurs, societatea civilă din Alba Iulia. Se împotrivesc cu înverşunare să recunoască vocea oamenilor care au cerut oprirea defrişării. Se împotrivesc cu înverşunare să admită că acei oameni au fost acolo din voinţă proprie, că tinerii s-au organizat, că oameni în toată firea au venit de bună voie şi alţii mai continuă şi până azi să tirmită memorii, să protesteze şi aşa mai departe. De ce nu vor Hava şi PDL să recunoască societatea civilă?
Deşi pe „faţă” nu rescunosc că aceasta există, iată că totuşi toate acţiunile lor sunt făcute de teamă şi treumrând în faţa acestei societăţi civile, de teama oamenilor. Teama că oamenii la anul îi vor răsturna de la putere şi li se va opri robinetul de bani din bugetul public, din buzunarul nostru. Alba Iulia trebuie condusă altfel decât acum, trebuie condusă dintre oameni şi pentru oameni, dacă vrem să progresăm şi să ieşim cu adevărat în lume. Verdele trebuie să fie o bucurie, o stare de spirit, şi nu un petec de iarbă de import (la ce preţ!) zvârlit pe ici şi colo sau o concesie arogantă făcută cetăţenilor.
de Florin Roman, liberal albaiulian

Stiri diverse: