Informatia de Alba

De 93 de ani se aşteaptă amplasarea Monumentului Marii Uniri în Alba Iulia, pe Platoul Romanilor, locul de unde peste 100.000 de români, la 1 Decembrie 1918 au aclamat visul de veacuri al generaţiilor de români.
Rodul luptei de veacuri a tuturor românilor, ţelul lui Mihai Viteazul, care a reuşit pentru o perioadă scurtă, prima Unire a Principatelor Române. Au trebuit să treacă aproape 260 de ani de suferinţe, de deznaţionalizare şi maghiarizare forţată, de luptă împotriva exploatării sociale naţionale şi religioase ale românilor, până la Unirea Principatelor Române în 1859 de către generaţia de paşoptişti, când o rază de speranţă s-a ivit şi pentru românii din Transilvania.
Din acest moment, în Transilvania au început să acţioneze ASTRA în 1861, Societatea Literară Română în 1866, Partidul Naţional al românilor din Banat şi Ungaria în 1869, Partidul Naţional Român din Transilvania în 1869 şi multe alte societăţi şi asociaţii literare. De asemenea, multe acţiuni politice organizate, cum au fost: Pronunciamentul de la Blaj în 1868, Memorandumul 1892-1894, Congresul naţionalităţilor nemaghiare în 1895 şi reluarea “activismului” politic în 1905 au intensificat lupta pentru unire şi au atras atenţia opiniei publice internaţionale asupra suferinţelor românilor din Transilvania.
După două mii de ani de robie, după atâtea lupte şi atâta sânge vărsat, a fost posibil ca după încheierea Primului Război Mondial, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia să fie înfăptuită Marea Unire.
La Alba Iulia, un grup de inimoşi dascăli au deschis la 3 februarie 1919 cursurile primului liceu românesc de stat din Transilvania, Liceul “Mihai Viteazul”, azi Colegiul Naţional “Horea, Cloşca şi Crişan”, dintre cele înfiinţate după Marea Unire. Printre iniţiatori se pot enumera profesorii: Traian Popa (primul director), Horia Teculescu, Ion Dăncilă, Nicole Vasiu, Emanuil Comănescu, Emil Pop. Aceiaşi entuziaşti profesori au iniţiat şi primul demers pentru realizarea la Alba Iulia a unui măreţ monument al Marii Uniri. Această iniţiativă a fost sprijinită şi de către foştii membri ai Consiliului Naţional Român din Alba Iulia şi astfel apare în ziarul “Alba Iulia”, organ al proclamării unităţii naţionale din 4 martie 1919 o “chemare” pentru ridicarea acestui monument. Prin această chemare îi îndeamnă pe români să subscrie la “Fondul pentru ridicarea monumentului Unirii în Alba Iulia”. Profesorii liceului albaiulian vor pune şi baza fondului, donând împreună frumoasa sumă de 600 de coroane, deşi pentru activitatea lo didactică îşi vor primi salariile abia în luna august 1919, la sfârşitul anului şcolar.
Mai târziu „chemarea”, ecoul şi informaţii despre scopul ei vor apărea şi în alte publicaţii:”Patria”, „Libertatea”, din Orăştie, revista „Luceafărul” din Bucureşti care au scris pe larg despre iniţiativa din Alba Iulia. Cât priveşte „Alba Iulia”, acesta va publica periodic numele persoanelor şi ale instituţiilor donatoare, cu precizarea sumelor şi a totalului fondului colectat. Ca urmare a mediatizării făcute, numărul celor dornici de a sposoriza realizarea monumentului a crescut vertiginos, inclusiv în Basarabia şi Bucovina, ceea ce s-a considerat a fi normal întrucât monumentul nu este al albaiulienilor, nici al ardelenilor, ci s-a considerat că monumentul să fie reprezentativ pentru întreg neamul românesc, al unităţii naţionale.
Ca urmare, la 3 mai 1919 s-a constituit un „comitet de iniţiativă” având preşedinte pe protopopul Ion Teculescu şi secretar pe profesor Emil Pop. La 5 mai se comunică primarului oraşului, avocatul dr. Camil Velican (primul primar român al oraşului Alba Iulia) că a fost ales în Comitetul Executiv al Fondului Monumentului Unirii.
„Monumentul monumentelor noastre naţionale”, aşa a început să fie numită iniţiativa albaiulienilor care, la 17 iunie 1919, au colectat aproape 22.000 de coroane. De aici se poate trage concluzia că se putea realiza un monument de mai mici dimensiuni, dar iniţiatorii doreau un monument reprezentativ, măreţ, iar pentru aşa ceva trebuia să se implice şi Statul, inclusiv societăţi cum era ASTRA. Depunerea de sume însemnate a continuat până în 1929, anul în care a început criza economică. Trebuie remarcat faptul că ASTRA nu s-a implicat în realizarea Monumentului Unirii.
Imediat după Conferinţa de Pace de la Paris (18 ianuarie 1919-21 ianuarie 1920) şi încheierea Tratatelor de Pace, în mod deosebit al celor de la Trianon, 4 iunie 1920, care priveau Transilvania, au început pregătirile pentru încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria la Alba Iulia. Astfel a început construirea Catedralei încoronării, care a fost gata în anul 1922. A fost sfinţită la 8 octombrie 1922, primid hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, iar mai târziu a primit şi hramul Sfintei treimi. În ziua de 22 octombrie 1922, a avut loc ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria la Catedrala Încoronării. Au participat delegaţii din 13 state.
Din păcate, au apărut şi unele neînţelegeri între „ardeleni” şi „regăţeni”, astfel că momentele încoronării suveranilor nu s-au constituit ca momente de unitate deplină românească în jurul tronului. Au fost şi multe personalităţi în frunte cu Iuliu Maniu, care au lipsit de la festivităţile de la 22 octombrie 1922.
În anul 1924, la Cernăuţi, a fost ridicat Monumentul Unirii. Demolat în iunie 1940, cu ocazia invaziei sovietice, a fost refăcut în iulie 1941, dar după 1944 a fost distrus din nou. Astăzi se mai păstrează din el la Muzeul de Istorie Naţională a României doar zimbrul de bronz, călcând în picioare vulturul austriac cu două capete.
Criza economică din perioada 1929-1933 a stopat elanul celor entuziaşti în ridicarea monumentului, iar perioada 1934-1938 a fost prea scurtă pentru materializarea proiectului. Declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial şi epoca comunistă începută după 1944 au stopat pentru o lungă perioadă de timp realizarea monumentului.
După evenimentele din 1989, au început din nou dar foarte timid diferite propuneri privind realizarea monumentului. În mod concret, începând cu anul 1999, Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru Unitatea şi Integritatea României” s-a implicat în mod activ şi ferm pentru ridicarea monumentului. Astfel, în revista Fundaţiei Dacoromania, nr. 52/2010, prof. Ioan Pleşa face un istoric al monumentului, reînnoieşte chemarea privind ridicarea monumentului, solicită implicarea autorităţilor locale şi centrale în această privinţă, apare Rezoluţia privind construirea Monumentului Marii Uniri la Alba Iulia, al celui de-al 12-lea Congres al Spiritualităţii Româneşti din 2008.
Iată că au trecut 93 de ani de la Marea Unire şi din cauze obiective sau subiective mult doritul monument nu s-a realizat. În ultimii ani a existat o presiune constantă asupra celor de la putere pentru realizarea monumentului, dar fără nici un rezultat.
Parlamentari din arcul puterii actuale au declarat că este apropae imposibil să se realizeze monumentul (cel puţin până în 2012) din două motive: primul motiv este că ungurii din coaliţie nu agreează ideea iar a pune în discuţie acest fapt ar face să se clatine coaliţia. Al doilea motiv este că ministrul Culturii, Kelemen Hunor, nu este de acord cu realizarea acestui monument.
De remarcat faptul că ungurii nu sunt de acord cu rdiicarea Monumentului Marii Uniri, în schimb luptă pe toate fronturile pentru autonomia Ţinutului Secuiesc. Organizarea referendumului local pe 11 martie 2012 în judeţul Covasna cheamă cetăţenii să se pronunţe în această privinţă. Prin acest act cu tupeu şi agresivitate, ungurii sfidează Constituţia şi calcă în picioare demnitatea Statului Român prin organizarea acestui referendum local. Este de neînţeles faptul, nu au nici o reacţie în urma anunţării acestei nesăbuite acţiuni. Înseamnă că este mai important scaunul acestora decât securitatea şi demnitatea Statului Român. Cât priveşte intenţia grupului parlamentar UDMR de a elimina caracterul naţional al Statului Român, aceştia o fac cu intenţia de a transforma România într-un stat federal, visând la un stat maghiar, în interiorul Statului Român, cu alte cuvinte la un stat în stat. Această intenţie o au de peste 20 de ani şi pentru ei rămâne un ţel permanent. În mod civic şi perfid, politicienii maghiari încearcă să ne lămurească să reunţăm al caracterul naţional al Statului Român, în timp ce guvernanţii noştri ies în evidenţă prin tăcere.
Ultima soluţie pentru a avea acest monument relaizat şi amplasat în Alba Iulia până în 2018, când sărbătorim centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, ar fi începerea construirii lui în perioada 2013-2016 şi terminarea lucrării până în anul 2018. Pentru aceasta, candidaţii la statutul de parlamentar, primar, consilier, la alegerile din anul 2012, trebuie să-şi propună printre proiectele de viitor obişnuitele promisiuni populiste şi implicarea în realizarea monumentului.
O iniţiativă legislativă agreată de Guvern, propusă de parlamentarii din judeţul Alba şi susţinută de către alţi parlamentari ar permite ridicarea monumentului în termenul stabilit.
Generaţia de politicieni din anii 90 şi după aceea nu au găsit soluţia potrivită la momentul respectiv, pentru a include în priorităţiel agendei de lucru şi realizarea acestui monument. În schimb, printre priorităţile acestora în mod constant s-au aflat tot felul de promisiuni populiste, fără o acoperire economică şi financiară, pomenile electorale (adevărate capcane pentru electorat), fără a mai vorbi de afacerile politicienilor, cu diferite clanuri şi clientela acestora în detrimentul statului român. Numai aşa se explică faptul că după 22 de ani de liberate şi democraţie, România se află în coada Europei, aproape la toţi idnicatorii economici şi financiari. Ne întrebăm ce fac cei 471 de parlamentari, cât populaţia unei localităţi.
Din acest punct de vedere, ne situăm pe locul 1 în Europa în ce priveşte numărul de parlamentari raportat la populaţia ţării şi cele mai mari venituri ale parlamentarilor raportate la bugetul României. Acum, în condiţii de criză, s-au făcut reforme aproape în toate domeniile de activitate, mai puţin în ce priveşte clasa politică. Nu există voinţă politică necesară pentru reformarea sistemului politic, cu toate că electoratul s-a pronunţat în mod ferm la referendum pentru micşorarea numărului de parlamentari. Clasa politică este responsabilă de situaţia economică şi financiară dezastruoasă în care se găseşte România în prezent. Corupţia, birocraţia excesivă, incompetenţa sunt definitorii pentru clasa politică şi din această cauză scoietatea românească este în suferinţă. Noi trebuia să ne situăm, după 22 de ani, la nivelul Ungariei, Cehiei şi Poloniei, dar din nefericire suntem ultimii în Europa. Acesta este motivul pentru care tinerii valoroşi pleacă din România în alte ţări iar mulţi dintre ei nu se mai întorc acasă.
Ne-au fost puse la dispoziţie de către Uniunea Europeană atâtea zeci de miliarde de euro pentru dezvoltare, dar din cauza corupţiei şi a incompetenţei suntem puşi în situaţia de a absorbi sum 1 % din aceste fonduri, care cu siguranţă ar îmbunătăţi viaţa oamenilor. Fiecare cetăţean al ţării trăieşte un sentiment de regret şi frustrare în condiţiile în care ştie de câte miliarde de euro ne putem folosi în lupta cu sărăcia dar guvernanţii noştri dau dovadă de neputinţă în ce priveşte absorbţia acestor fonduri. Acestea sunt motivele pentru care clasa politică românească se află la cel mai jos nivel în sondajele de opinie, sub 10% la capitolul încrederea populaţiei.
Generaţia de politicieni din anul 1918 a învins toate greutăţile din acele vremuri şi a triumfat la 1 Decembrie, înfăptuind Marea Unire, la care au visat românii atâtea veacuri.
Anual, mii de turişti vin în pelerinaj la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie iar mulţi dintre aceştia întreabă care este situaţia privind realizarea Monumentului Marii Uniri şi solicită să se facă totul posibil pentru ridicarea Monumentului cât mai repede posibil.
Generaţia de politicieni actuală trebuie să conştientizeze faptul că realizarea Monumentului Marii Uniri este un lucru necesar şi dorit nu numai de albaiulieni şi ardeleni ci de către toţi românii din ţară şi de pretutindeni.
Alba Iulia merită să strălucească şi să se mândrească cu un măreţ şi superb Monument, iar acesta să contribuie la susţinerea şi promovarea proiectului Alba Iulia 2020 – Capitală Culturală Europeană.
Ioan Galdea

Stiri diverse: