Informatia de Alba

Ce popor sentimental suntem. Pasionali şi imprevizibili, indecişi până la absurd, nişte romantici neînţeleşi ai secolului XXI. Facem cele mai importante alegeri din viaţă în funcţie de sentiment şi de cele mai multe ori greşim (vezi cazul alegerii de două ori a lui Traian Băsescu în funcţia de preşedinte) şi se pare că nu învăţăm din greşeli. Dar dacă stăm să analizăm cu atenţie manifestările emoţionale ale acestui neam putem observa că ceva iese în evidenţă: lacrimile. Românii sunt mari amatori de lacrimi, sunt impresionaţi până la lacrimi de lacrimi şi pe tot cuprinsul patriei se plânge într-o veselie, că aşa e la modă. Da, doamnelor şi domnilor, plânsul e moda care pare să nu moară niciodată şi acum a devenit o sursă importantă de venit pentru cei care s-au prins de figură. Aici mă refer evident la posturile de televiziune care fac audienţe şi deci bani serioşi pe show-uri de genul „Dansez pentru tine”, „Vocea României” sau „X-Factor”, unde se lăcrimează într-un ritm cel puţin îngrijorător pentru populaţia de şoareci a României. Punctul focal al acestor spectacole, care după părerea mea frizează de cele mai multe ori cu penibilul, nu este talentul celor implicaţi, ci modul în care respectivul sau respectiva plânge când îi este prezentată povestea emoţionantă. Şi atunci să te ţii, vere, că se lasă la cămeşi ude şi cu îmbrăţişări din toate direcţiile de zici că a murit jumătate de lume. Nu zic, sunt cazuri grave şi persoane care suferă, dar să afişezi în scop financiar şi fără nici o urmă de demnitate suferinţa mi se pare prea mult. Vă rog să îmi spuneţi cum s-a ajuns să se facă departajarea între două cazuri grave care au evidentă nevoie de ajutor doar printr-un dans sau o melodie cântată? Mie sincer mi se pare prea mult… Adrian Contor

Stiri diverse: