Miercuri, 30 octombrie 2012, la sediul Serviciului Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale a avut loc vernisajul expoziţiei „Aspecte privind activitatea breslelor saşilor din Transilvania (secolele XV-XIX)”, eveniment realizat împreună cu Consiliul Judeţean Alba, Medieval Art Production Bucureşti, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Muzeul Municipal Mediaş, Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeş şi Asociaţia Arhiviştilor „Ioan Pleşa” Alba Iulia.
Expoziţia propune publicului albaiulian o serie de documente, steaguri, sigilii şi lăzi care au aparţinut breslelor săseşti din Ardeal.
Organizatorii expoziţiei vorbesc despre rolul breslelor: „După înfrângerea maghiarilor la Mohacs în anul 1526 de către Imperiul Otoman şi transformarea Ungariei în paşalâc turcesc, Transilvania a ieşit de sub influenţa coroanei maghiare devenind principat autonom sub suzeranitate otomană, iar rolul breslelor transilvănene spre deosebire de cele din Apus, a crescut. În secolul al XVI-lea, ca urmare a dezvoltării circulaţiei monetare, a acumulării capitalului, breslele apusene îşi pierduseră în mare măsură, rolul economic şi social. Odată cu începutul erei industriale, cu apariţia primelor fabrici, breasla îşi redimensionează rolul, dispare, ori este substituită de reuniuni ale meseriaşilor, ori de alte organizaţii similare. În Transilvania, rolul şi numărul breslelor a continuat să crească, domnia le confirma privilegiile similare cu cele ale nobilimii, ori chiar le sporeşte. De-a lungul istoriei Transilvaniei, voievozii, principii ori regii Ungariei au ocrotit breslele, le-au acordat scutiri făcând din ele importante forţe economice şi chiar politice. Pe parcursul secolului al XVI-lea când puterea centrală este slabă statutele breslelor arată că în organizarea şi funcţionarea acestora nu intervenea voievodul. Odată cu întărirea autorităţii centrale va creşte şi amestecul acesteia, mai ales în secolul al XVIII-lea”.
Organizarea breslelor săseşti era foarte riguroasă, meseria fiind transmisă din tată în fiu. Breslele erau foarte puternice, influente politic şi economic, unul din scopurile lor fiind acela de a apăra şi promova munca membrilor şi de a apăra Cetăţile respective. Cele mai puternice bresle aveau în administrare câte unul din turnurile cetăţilor săseşti din Ardeal, iar turnul respectiv purta numele breslei: Turnul Dulgherilor, Turnul Rotarilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzerilor etc.
„Primele statute ale breslelor au fost redactate în secolul XV în latineşte pentru ca ulterior acestea să fie scrise în limbile germană, maghiară ori română.
Statutul breslei avea şi o componentă religioasă. Breasla avea propriul ei altar, pe care era datoare să-l alimenteze cu lumânări şi obiecte decorative. Membrii breslei erau obligaţi să participe la ceremoniile religioase îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, având un loc bine stabilit în biserică, iar la procesiuni trebuiau să poarte steagul breslei, pe care era cusută stema ei. Fiecare breaslă avea un patron spiritual, un sfânt, care era respectat şi sărbătorit în mod regulat”.
Octavian Popescu