Guvernul Boc 4 a murit. Trăiască Guvernul Boc 5!

Nimeni nu mai ştie al câtelea Guvern Boc trăieşte în ziua de azi: 4 sau 5 sau 6 sau cine ştie? Cert este că molcomul aredelean Emil Boc a rămas în fruntea Guvernului în ciuda tuturor vicesitudinilor guvernării alături de Traian Băsescu… sau poate tocmai din această cauză a rămas pe funcţie.
De la finele anului 2008, Emil Boc dă o lecţie politicienilor din spaţiul carpato-danubiano-balcano-pontic despre supravieţuirea într-un mediu corupt cum este cel al politichiei autohtone. În ciuda tuturor previziunilor – şi spre mirarea celor mai mulţi analişti – ardeleanul Emil Boc s-a impus. Se va spune că şi-a impus prezenţa la Putere şi în fruntea PDL prin slugărnicie în faţa lui Traian Băsescu. Iată însă că pe malurile Dâmboviţei şi slugărnicia este o calitate – care a făcut din timidul şi bonomul ardelean Emil Boc un animal politic, rezistent, longeviv. Din când în când pare chiar că ridică şi pumnişorul său adolescentin spre duşmani nevăzuţi.
În acest moment, cel mai important lucru pentru Emil Boc este că a evitat remanierea lui Emil Boc. O parte a Guvernului va fi remaniată cu siguranţă – pentru că aşa au cerut unii „grei” din PDL. Iar cel mai greu lider al partidului este însuşi Traian Băsescu, cea mai mare somitate în domeniul „remanierilor”, expert de renume naţional: pentru cei care doresc să-şi aducă aminte, Băsescu i-a „remaniat” şi pe Petre Roman de la şefia PD-ului, şi pe premierul Victor Ciorbea din fruntea Guvernului CDR-PD-UDMR.
În ceea ce priveşte remanierile de toamnă, deocamdată se cunosc doar numele lui Sebastian Vlădescu (un finanţist veleitar) şi Mihail Dumitru (un veritabil anonim) de la Agricultură care vor trebui să-şi ia jucăriile şi să plece acasă. Ce nume vor mai fi remaniate vom vedea în continuare. Un lucru e clar însă: Emil Boc rămâne în fruntea Guvernului. Până la noi ordine!

Iulian Brok

Remanierea a învins frica de a mai trăi

În ţara în care copiii mor cu zile în spitale, iar moartea a devenit cea mai bună prietenă a pensionarilor sleiţi după 20 de ani de tranziţie, încă mai sunt imbecili care chiar cred că dacă Berceanu pleacă de la Transporturi vom avea peste noapte autostrăzi, la fel cum dacă Boc pleacă de la Victoria România va ieşi din criză, iar băsănăul lui Zeus va rămâne fără limbuţi.
Ieri, vreo câteva ore pe posturile de nişă ale ţărişoarei în care din nefericire supravieţuim din ce în ce mai greu, diverşi analişti au lătrat încontinuu cu remanierea pe buze. Fel de fel de opinii, care mai de care mai avizate. Au reuşit şi de data asta! Pentru a nu ştiu câta oară problemele reale ale pensionarului de la colţul străzii, care renunţă de la o lună la alta la câte un medicament experimentând noi tehnici de supravieţuire în lupta cu cancerul, au fost înfrânte de poveştile despre remanierea lui Boc al IV-lea. Sunt ferm convins că dacă în locul ungurului de la Sănătate va veni un român din gaşca lui Băse, se va termina criza medicamentelor din Sănătate. O remaniere fără fond şi fără fund, care devine la fel de dăunătoare ca şi guvernarea în sine.
Şi totuşi, salvarea vine tot de la Cotroceni. Ce noroc pe noi! Nu de la Zeus, ci de la Albă ca Zăpada! Îmi şi imaginez cum a stat consilierul lui Zeus cu labele în ligheanul cu apă rece şi a găsit soluţia salvatoare a României: Albă ca Zăpada! A avut şi o mică scăpare. Nu în ligheanul cu apă rece. Ci în profunzimea gândirii sale exprimate în blogosferă. Nu a precizat care Albă ca Zăpada? Cea de dinainte sau de după momentul în care a fost „fericită” de prinţul fermecător. Şi asta înseamnă că toţi miniştrii sunt de fapt piticii din Guvern. Adică mai mulţi de-alde Boc?! Un Boc la pătrat? Sau chiar la infinit? Şi dacă va fi Albă ca Zăpada, atunci va veni în guvern şi Gulliver şi liliputanii. Sau poate chiar Broscoiul cel râios. Oare ţara asta, România, chiar există? Florin Soare

Dilema lui Boc: Cine pe cine remaniază?

„Din două una, daţi-mi voie: ori să se remaieze, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se remanieze, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!”, de fapt a zis-o într-un alt fel Farfuridi. Noi putem doar să ne imaginăm cum aceste cuvinte sunt rostite pe holurile Palatului Victoria de onorabilii membri ai Guvernului Boc.
În ultima vreme, atâta s-a vorbit de remaniere încât nimeni din Guvernul Boc nu ştie cu precizie dacă va fi remaniat sau nu; nimeni nu ştie dacă îşi va remania colegii sau va fi el însuşi remaniat… Ne referim în primul rând la Elena Udrea, Blaga, Videanu şi Berceanu, care sunt şi lideri ai PDL, dar şi lideri ai Guvernului Boc. Prin urmare, ei trebuie să decidă cine va fi remaniat, dar tot ei ar putea fi cei remaniaţi. Cum ar veni, ei se află pe crăcile înalte ale Guvernului, dar tot ei trebuie – pentru eficientizarea actului guvernării, nu-i aşa?! – să îşi taie singuri craca de sub picioare… Greu de imaginat cum greii din PDL se vor remania singuri, doar pentru a face plăcere şefului suprem al partidului-stat.
La cererea liderului suprem, ayatolahul reformării statului, toată pedelimea s-a dat peste cap pentru a găsi soluţii pentru remanierea Guvernului Boc: în acest moment REMANIEREA nu mai este un mijloc (pentru relansarea guvernării), este un scop.
Remanierea este necesară pentru că Partidul Prezidenţial a căzut prea mult în sondaje, iar preşedintele jucător vrea să salveze ce se mai poate salva: dacă nu mai poate salva Partidul, preşedintele ar vrea să-şi salveze măcar imaginea din viitoarele cărţi de istorie.
Indiferent cum va fi, în numele întregii pedelimi, noi o spunem precum o făceau Farfuridi şi Brânzovenescu în piesa „O scrisoare pierdută”: Să fie remaniere, dar s-o ştim şi noi.

Iulian Brok

Un guvern pe nicăieri

Subiectul principal al acestor zile este remanierea celebrului de acum guvern Boc, parcă al IV-lea. Guvernele Boc au reuşit ceea ce nu a reuşit nimeni, adică să pună ţara cu totul pe butuci şi nu ştim când ne vom redresa dacă se va mai întâmpla vreodată acest lucru.
Cum-necum, preşedintele Băsescu şi-a făcut din nou apariţia, dând ordin ca acest guvern să fie remaniat urgent iar miniştrii care nu şi-au făcut datoria (de parcă şi-a făcut vreunul), să plece.
Premierul Boc nu prea are curajul să spună public că miniştrii trebuie să plece dar colegii săi de partid au făcut-o deja, iar pe lista lor se află nume celebre ca Sebastian Vlădescu, Mihai Şeitan, Radu Berceanu sau Daniel Funeriu. Am dat doar aceste nume deoarece sectoarele pe care le conduc sunt deja căzute în prăpastie. Finanţele lui Vlădescu au visteriile goale iar măsurile luate de acesta sunt, parcă, antisociale.
În domeniul lui Şeitan, adică Ministerul Muncii, nu mai vorbim. Ţara geme de şomeri şi nimeni nu se prea înghesuie să ia vreo măsură pentru a micşora numărul acestora.
Radu Berceanu, Ministrul Transporturilor, ne-a promis marea cu sarea, ba că o să avem sute de kilometri de autostradă, ba că o să avem şosele ocolitoare în toate marile oraşe, dar din promisiunile lui Berceanu nu avem nimic. Sutele de kilometri promişi de Berceanu lispsesc cu desăvârşire, ca să nu mai vorbim de alte promisiuni ale acestuia în domeniul infrastructurii rutiere.
Nu cel din urmă este ministrul Învăţământului, Daniel Funeriu, care conduce educaţia românească spre „culmi” numai de el ştiute. Învăţământul românesc, cândva mândria ţării, a ajuns la periferia priorităţilor. Şcolile sunt închise, profesorii sunt daţi afară iar cei care mai rămân în sistem au salarii de mizerie.
Cam acestea sunt unele din isprăvile actualului guvern Boc, care normal are trebui remaniat în întregime, pornind chiar de la primul ministru. Sorin Poparadu

Remaniat intr-un picior, ghici ciupercă ce-i?

De la bun început Guvernul Boc a părut a fi o glumă cam nesărată a preşedintelui Traian Băsescu. Chiar dacă credibilitatea i-a lipsit încă de la început, criza economică şi gesturile politice defectuoase au ruinat imaginea lui Emil Boc şi i-au făcut pe numeroşi comentatori politici să vorbească de remanierea guvernamentală. Cu toate criticile venite din momentul naşterii, Guvernul Boc a rezistat… prin ambiţia preşedintelui jucător. Acum însă, la acest început de toamnă vom număra „roadele” Guvernului Boc şi, de asemenea, îi vom număra pe miniştrii remaniaţi.
În ultimele zile, cele mai rostite nume de remaniabili sunt Şeitan (Ministerul Muncii) şi Vlădescu (Finanţe), însă mai mulţi miniştri ai Guvernului Boc şi-au dat dovada supremei lor incompetenţe în ultimul an de criză economică: printre aceştia Adriean Videanu – Ministerul Economiei şi Comerţului, Radu Berceanu – Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, Daniel Funeriu – Educaţie. Unul din cele mai stabile fotolii ministeriale este cel ocupat de Gabriel Oprea – de la Apărare, reprezentantul UNPR (aliatul PDL-ului la guvernare).
Nici miniştrii maghiari nu o duc prea bine, chiar dacă Marko Bela e mulţumit de prestaţia lor: Laszlo Borbely şi Kelemen Hunor au impresionat prin discreţie, în schimb lui Attila Cseke i s-a cerut demisia în urma scandalului de la Maternitatea Giuleşti.
Mai sunt alţi doi miniştri, despre care lumea nici nu ştie că există: Mihail Dumitru de la Agricultură şi Gabriel Sandu de la Comunicaţii. Ei vor putea fi remaniaţi pentru ca schimbarea guvernamentală să pară mai consistentă, ecuaţie în care ar putea intra şi Predoiu de la Justiţie sau Baconschi.
Singurul nume ne-remaniabil este cel al Elenei Udrea, febleţea ministerială a preşedintelui Băsescu.
Nemulţumiţi, românii ar vrea ca primul remaniat să fie Emil Boc, în primă fază. Iar mai apoi să vină rândul Palatului Cotroceni.

Iulian Brok

Pagina urmatoare »