“Bine că ne-au găsit. Când m-am văzut într-o salvare, parcă îl luasem pe Dumnezeu de un picior”, este mărturia emoţionantă a dr. Radu Zamfir, medicul care i-a salvat pe răniţii din avionul prăbuşit ieri la Beliş, judeţul Cluj. Doctorul a ţinut să precizeze că a transmis coordonatele în care s-a produs accidentul aviatic, la scurt timp de la impact.
Acesta a povestit momentele grele prin care a trecut în cele şase ore cât a aşteptat echipele de salvare. “Iniţial zborul a decurs bine. Am pierdut un motor. Datorită lui Adrian Iovan suntem în viaţă. Mi s-a părut că totul s-a întâmplat într-o jumătate de oră după aterizare”, au fost primele cuvinte pe care unul dintre supravieţuitorii tragicului accident le-a spus.
Acesta a menţionat că totul s-a petrecut foarte rapid, iar tot ce îşi aminteşte este faptul avionul în care se afla era în ceaţă. “Am pierdut înălţime. Avionul a pierdut un motor. Am văzut copacii de aproape. Am ştiut că ne prăbuşim şi ne-am recules la faţa locului. A durat ceva până ne-am revenit. Ne-am descurcat cum am putut, încercând să îi ajut pe toţi”, a spus medicul care le-a acordat primul ajutor celorlalte personale aflate la bordul aeronavei care s-a prăbuşit.
Medicul a vorbit şi despre Adrian Iovan, pilotul aeronavei.”M-a rugat să îl ajut. Era prins în fiare. Am încercat să-l descarcerez, nu am reuşit. A devenit inconştient ulterior. În momentul impactului Adrian Iovan părea conştient. Nu a avut timp să ne spună nimic”, a precizat medicul.
Acesta a spus că “ironia sorţii” a făcut ca el să fie cel mai puţin afectat dintre toate celelalte persoane care se aflau la bordul aeronavei. “Purtam un costum de motociclist. Aveam cizme de protecţie şi geacă de protecţie. Dumneavoastră spuneţi că întreaga operaţiune de salvare a durat şase ore, eu am simţit că totul s-a petrecut într-o jumătate de oră”, a mai precizat dr. Zamfir.
Zamfir a fost adus în Bucureşti, de la Cluj, marţi după-amiază, cu o cursă Tarom, el fiind lovit la faţă şi având o branulă în mâna dreaptă, după cum a declarat o altă pasageră a zborului.
● Iniţial zborul a decurs bine, pe parcursul trecerii munţilor a survenit un val de ceaţă. Am pierdut înălţime. Avionul a pierdut un motor. Am văzut copacii de aproape. Am ştiut că ne prăbuşim şi ne-am recules la faţa locului. A durat ceva până ne-am revenit. Ne-am descurcat cum am putut, încercând să îi ajut pe toţi.
● Am acordat ajutor cui era de acordat ajutor. Iovan era prins în fiare. Am încercat să-l descarcerez, nu am reuşit. În momentul impactului Adrian Iovan părea conştient. A devenit inconştient ulterior. Nu a avut timp să ne spună nimic, era preocupat să ţină manşa avionului. Datorită lui suntem în viaţa. Nu trebuie să uităm lucrul ăsta. Când am văzut copacii am conştientizat că urma să ne prăbuşim.
● I-am extras din avion şi am încercat să îi ajute cu mijloacele pe care le aveam.
● În limita locurilor disponibile încurajăm şi tinerii studenţi să participe la astfel de activităţi, a spus Zamfir explicând astfel prezenţa în avion a studentei care şi-a pierdut viaţa.
● Lucrurile s-au desfăşurat cu o rapiditate cum îmi e greu să le descriu cu o cursivitate normală. Toţi au avut momente de abolire a conştienţei.
● Toată lumea şi-a dat silinţa. Un pădurar, cred, care a fost anunţat şi care a anunţat şi pe alţii la rândul lui, apoi a venit SMURD-ul.
● Copaci printre ceaţă am văzut.
● După impact, cred că ceilalţi au avut un moment de abolire a conştienţei.
● Ironia sorţii. Am purtat un echipament de motociclism. Aveam cizme cu protecţie şi geacă cu protecţie.
● Am transmis celor care ne-au solicitat coordonatele.
● Îmi e greu să spun cât timp a trecut până s-a ajuns la noi. Dumneavoastră spuneţi că au trecut şase ore, eu am simţit că a trecut juma de oră.
● Iovan era preocupat să menţionă avionul de o manieră în care să nu ne facem toţi praf.
● Nu am avut timp să ne panicăm. Era ceaţă în jurul nostru.
● Am văzut că ţâşneşte combustibil din aripă şi am avut un moment de panică.
● Am mai zburat cu el de foarte multe ori şi şi-a făcut datoria. Numai dacă nu ai instict de conservare nu îţi e frică.
● O scânteie era suficientă ca să luăm foc toţi. Mi-a fost teamă.
● Adrian Iovan m-a rugat să îl scoatem.
● La un moment dat am avut şi eu nişte ameţeli, credea că o să leşin, dar nu s-a întâmplat asta.
● Am sperat că o să ajung, deşi prin cap îmi treceau şi lucruri rele.
● Când m-am văzut într-o salvare, parcă îl luasem pe Dumnezeu de un picior.
Sursa: gandul.info
FOTO: Claudiu Burde/Gândul/Mediafax Foto