Ediţia online : 6 iunie 2008
De alegeri am trecut prin faţa oglinzii şi am văzut cum suntem: uneori
năştruşnici, alteori penibili, guralivi, leneşi, la o oarecare distanţă de
democraţie. Nici mai buni, nici mai răi de cum ne ştim. Aşa că n-ar trebui să mire
pe nimeni ce s-a întâmplat. Într-un tablou extrem de colorat, pestriţ, am avut
parte de alegeri anulate şi reprogramate, de leşinuri, îmbrânceli, acuze de mită
electorală, stângăcii, palavre. Nu vă grăbiţi să spuneţi bâlci, pentru că nu a
fost aşa.
Nimănui nu trebuie să îi fie ruşine pentru că, pe alocuri, ne-am pus
poalele în cap. Acestea nu sunt întâmplări pitoreşti pe care, din păcate,
televiziunile încearcă să le caricaturizeze. Sunt, mai degrabă, secvenţe de viaţă
reală, sinceră şi plină de emoţie, pe care trebuie să le tratăm ca pe nişte
zgârieturi care ne atrag atenţia, dar nu lasă urme. Nu s-a rupt lumea la
Ştefăneşti (Ilfov), devenit locul unde putem vedea câtă nevoie avem de mai multă
rigoare în organizarea şi urmărirea procesului electoral.
Observăm că nu există nici o diferenţă între cei de la Ştefăneşti (Ilfov)
care îşi dau brânci, taie şoseaua şi umplu văzduhul de vorbe şi marii domni de la
Bucureşti care îşi dau în cap cu dosare, scrijelesc biografii şi spurcă
microfoanele cu vorbe de la grajd. Acestea nu mai sunt secvenţe de viaţă reală, ci
scene, înscenări, scuze de autori bănuiţi, la care nu ar trebui să ne constituim
în public spectator. E treaba aplaudacilor politici să se emoţioneze.
Ştefan
DINICĂ