Vineri, creştinii vor sărbători Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos

Cu paşi repezi ne apropiem de sărbătoarea Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, care este cunoscută în popor şi sub denumirea de Crăciun. Marea zi a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este sărbătorită de toţi creştinii, pe data de 25 decembrie a fiecărui an. Dumnezeu, văzând că neamul omenesc este asuprit de diavol, s-a milostivit şi L-a trimis pe Arhanghelul Gavril să vestească Fecioarei Maria naşterea, prin puterea Duhului Sfânt, a Fiului lui Dumnezeu, făcut om, Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu s-a născut într-un grajd sărăcăcios din Bethleem şi a fost pus, înfăşat, de către Născătoarea de Dumnezeu, în ieslea dobitoacelor. Naşterea unui mare Împărat fusese prorocită de mult prin diferiţi proroci. Trei magi, cunoscând aceste prorociri, au văzut steaua lui Hristos, au urmat-o şi, găsindu-l pe Hristos, căzând în genunchi, I s-au închinat Lui şi I-au adus daruri, aur, tămâie şi smirnă. Lui Hristos I s-au închinat şi ciobanii din Bethlem, care i-au adus şi ei daruri Fiului de Împărat, iar îngerii îi cântau imnuri de slavă. Irod, împăratul iudeilor, aflând că s-a născut un fiu de împărat şi temându-se că va pierde tronul prin naşterea lui Mesia, a poruncit ca toţi pruncii din Bethleem să fie ucişi. Aşa au murit 14.000 de copii, dar Iosif şi Maria au reuşit să-L salveze pe Fiul Domnului, vestiţi de un înger, fugind în Egipt.
Sărbătoarea Crăciunului a reprezentat dintotdeauna un prilej de bucurie pentru creştini, şi mai ales pentru copii, care aşteaptă cu nerăbdare, an de an, zilele în care merg să colinde, dar mai ales să primească daruri de la Moş Crăciun.

Odată cu Crăciunul se dă startul sărbătorilor de iarnă

Copiii împodobesc, de Crăciun, bradul, se duc la biserică şi, după un post lung care a început la mijlocul lunii noiembrie, se bucură de Naşterea Domnului, la o masă îmbelşugată de familie, în mijlocul celor dragi. Crăciunul este marcat şi printr-o masă bogată, din care nu trebuie să lipsească cornurile, fructele, colacii, peştele, carnea, dulciurile şi, bineînţeles, băutura. Tot ce se pune pe masă are o trimitere clară la ocupaţiile tradiţionale ale comunităţii româneşti. De pe masă nu pot lipsi nucile şi ouăle, care au o simbolistică mai complexă, cu trimitere la rezistenţa în timp, la sămânţa care nu se pierde.
Sărbătorile de iarnă, începute de Crăciun odată cu Naşterea lui Iisus, se încheie abia la Bobotează, pe 6 ianuarie.

Sorin Poparadu

Vinerea Mare, ziua răstignirii Mântuitorului Hristos

Astăzi este ziua în care Hristos a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub blestemul păcatului strămoşesc. Din acest motiv, Vinerea Mare este considerată de Biserica Ortodoxă zi de post negru. Ultima vineri din Postul Mare este numită Vinerea Paştilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Conotaţiile legate de aceste denumiri sunt date de ceea ce se întâmplă în această zi: se numeşte Vinerea Paştilor, pentru că este ultima vineri dinaintea Paştelui; Vinerea Patimilor, deoarece în această zi a pătimit şi a fost răstignit Iisus Hristos; Vinerea Seacă, pentru că cei mai mulţi români au obiceiul de a posti post negru. Adică nu mănâncă şi nu beau nimic toată ziua. Mai este numită Vinerea Mare pentru că este ultima vineri din Săptămâna Mare. În Sfânta şi Marea Vineri se face pomenirea Sfintelor şi Mântuitoarelor şi înfricoşătoarelor Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa şi, înainte de toate, crucea şi moartea pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, care a fost răstignit împreună cu El. Patimile Mântuitorului impun, de asemenea, o serie de slujbe speciale, deosebit de impresionante. Ceasurile împărăteşti (de vineri dimineaţa), Vecernia (în timpul căreia se face şi „Punerea în mormânt“ sau scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii, spre închinare) şi Pavecerniţa. Este o zi aliturgică în bisericile ortodoxe, o zi în care, în respectul faţă de Patimile Domnului, nu se oficiază Sfânta Liturghie. Slujbele încep cu Ceasurile împărăteşti, care se citesc doar în ajunurile marilor sărbători (Crăciun, Bobotează). După Ceasurile împărăteşti se face Vecernia zilei următoare, în timpul căreia, într-un anumit moment, numit Stihoavnă, se scoate Sfântul Aer sau Sfântul Epitaf – o bucată de pânză pe care este zugrăvită pogorârea în mormânt a Mântuitorului. Sfântul Epitaf, aşezat pe o masă în mijlocul bisericii, în faţa crucii, stă înconjurat de lumânări şi cu Evanghelia deasupra. Credincioşii trec prin faţa lui, îngenunchează de trei ori şi sărută picioarele Mântuitorului. Apoi credincioşii trec pe sub această masă pe care este aşezat Sfântul Aer, reflectând în plan simbolic pogorârea în mormânt. Toate cântările din Vinerea Patimilor arată răutăţile păcatului lumii căzute în păcat: trădarea lui Iuda, frica prea mare a ucenicilor şi lepădarea lui Petru, răutatea şi viclenia cărturarilor şi fariseilor, laşitatea şi nedreptatea lui Ponţiu Pilat, violenţa soldaţilor, rătăcirea şi nerecunoştinţa mulţimilor, obrăznicia tâlharului nepocăit şi nepăsarea sau indiferenţa multora cărora Iisus le-a făcut mult bine.

Prohodul Domnului
Înspre seară, după spovedirea credincioşilor (doar cazurile speciale se pot spovedi astăzi: bolnavii, femeile însărcinate etc.), se oficiază Denia Sâmbetei celei Mari. După Psalmii Utreniei, soborul de preoţi iese în mijlocul bisericii, în faţa Sfântului Epitaf. Se oficiază Prohodul Domnului, poate cea mai gravă, solemnă şi patetică slujbă a ortodoxiei. Credincioşii, cu lumânări în mâini, ascultă cum soborul citeşte câteva stihuri în care este vorba despre moartea Mântuitorului, despre pogorârea Sa în iad şi în care se anunţă Învierea. La sfârşitul acestei Denii, preoţii iau Sfântul Epitaf şi, urmaţi de credincioşi, înconjoară de trei ori biserica, cu lumânări aprinse în mâini. După aceasta, se intră iarăşi în biserică. În timp ce preoţii ţin ridicat Epitaful la intrarea în biserică, credincioşii trec pe sub el, atingându-l cu mâna. La sfârşitul slujbei, se mai oficiază două cântări şi se citeşte o Evanghelie, după care credincioşii se retrag, cu lumânările în mâini, către case.

Sorin Poparadu