În fiecare an, în vinerea din Săptămâna Luminată, creştinii ortodocşi sărbătoresc Izvorul Tămăduirii. Sărbătoarea are o vechime de 1.500 de ani, avându-şi originea în perioada domniei împăratului bizantin Leon cel Mare.
Înainte de a ocupa tronul Bizanţului, Leon a întâlnit un orb, pe care l-a luat de mână spre a-l călăuzi. Acest bătrân, însă, era un om luminat de Dumnezeu şi neîncetat predica creştinilor despre faptul că, în pădurile imperiale, sunt izvoare şi lacuri ce sunt ocrotite de Maica Domnului, apărătoarea sihaştrilor din acele locuri. Afundaţi în discuţiile lor teologice despre marele praznic al Învierii Domnului, cei doi s-au rătăcit în acele sălbatice împrejurimi împădurite. Bătrânul i-a cerut lui Leon apă de băut, dar negăsind, s-a întristat, dar un glas de sus i-a spus: „Nu este nevoie să te osteneşti, Leon, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta, şi luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi udă cu ea ochii cei nevăzători şi se va cunoaşte de îndată cine sunt Eu“.
Minunea s-a petrecut în clipa în care tânărul a făcut întocmai cum i s-a relevat de sus, şi a descoperit într-o poiană un izvor miraculos cu „apă dumnezeiască“. După ce şi-au potolit setea, Leon i-a atins cu apă ochii orbului, care şi-a recăpătat lumina. Copleşit de minune, Leon a căzut în genunchi şi a rostit: „Am văzut lumina cea adevărată, pe Maica Preacurată… Aici este Izvorul Tămăduirii, fântâna dătătoare de sănătate“. După ce a ajuns împărat, prima grijă a lui Leon a fost să ridice o biserică în cinstea Maicii Domnului, lângă izvorul dătător de tămăduiri, cu apă miraculoasă. Minunile n-au încetat să se petreacă în acel dumnezeiesc loc.
Astăzi, la Mănăstirea Râmeţ din judeţul Alba este o zi specială, deoarece unul din hramurile mănăstirii este Izvorul Tămăduirii. În vechime, sub altarul vechii biserici a mănăstirii a fost găsit un izvor tămăduitor. Acesta era folosit încă de atunci de călugării care slujeau la altar. Izvorul era acoperit cu o lespede mare, iar călugării o îndepărtau pentru a folosi apa în timpul slujbei şi pentru a o împărţi credincioşilor, fiind considerată sfântă. De asemenea, apa de la acest izvor e recunoscută pentru vindecările sale de-a lungul secolelor. Astăzi, izvorul se află în spaţiul gol, îngust, din fundaţia vechii biserici, care a primit, astfel, hramul Izvorul Tămăduirii.
Hram va fi astăzi şi la mănăstirile: Poşaga, Măgina şi Râmeţ. De asemenea, şi câteva biserici de mir din cuprinsul arhiepiscopiei noastre îşi serbează hramul de Izvorul Tămăduirii. Între ele se numără şi Biserica cu hramul Sfânta Parascheva din Alba Iulia.
Astăzi, în toate bisericile şi mănăstirile ortodoxe, după oficierea Sfintei Liturghii, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei, cunoscută în popor ca agheasma mică, după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate