Astăzi creştinii fac pomenirea Adormirii Maicii Domnului. În popor, această sărbătoare mai este cunoscută şi sub denumirea de Sfânta Marie Mare. Praznicul încununează cele două săptămâni de post în care credincioşii, prin nevoinţă şi rugăciune, prin spovedanie şi împărtăşanie, au încercat să se apropie mai mult de Hristos şi de Maica Sa Prea Curată. Sărbătoarea poartă denumirea de “adormire” pe de o parte, pentru că în cadrul Bisericii nu se poate vorbi despre “moartea” unui sfânt, iar pe de altă parte, pentru că tradiţia bisericească spune că obştescul sfârşit al Fecioarei Maria a fost asemenea unei adormiri. Sfânta Tradiţie a Bisericii învaţă că, simţindu-şi apropierea sfârşitului vieţii ei pământeşti, Maica Domnului s-a aşezat în casa ei din grădina Ghetsimani, pe un pat, aşteptând mutarea către Împărăţia Fiului ei, Mântuitorul Iisus Hristos. Sfinţii Apostoli care erau împrăştiaţi în toate părţile lumii, cunoscute în vremea aceea, pentru a propovădui Evanghelia Mântuitorului Hristos, au fost aduşi în chip minunat pe nori, la Ierusalim, pentru a o prohodi pe Maica Domnului şi a-i aşeza trupul în mormânt. Dintre Sfinţii Apostoli lipsea însă Toma, care a ajuns la Ierusalim după 3 zile, adică tocmai după înmormântarea Maicii Preacurate. Acesta s-a rugat stăruitor să-i fie deschis şi lui mormântul, pentru a o vedea încă o dată pe Maica lui Hristos. Milostivindu-se către rugăciunile sale stăruitoare, Sfinţii Apostoli au deschis mormântul Maicii Sfinte, însă au văzut că, prin minune, trupul ei fusese mutat împreună cu sufletul ei, către cereştile locaşuri, iar mormântul era gol. Au cunoscut din aceasta că Maica Domnului se înălţase pentru a sta în preajma Fiului ei cel mult iubit, Iisus Hristos, în slava Împărăţiei Sale. Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, deşi mărturii despre existenţa ei nu avem decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se dezvolte foarte mult, mai ales după Sinodul IV Ecumenic, Sinod care a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, cultul ei cunoscând de acum o foarte mare dezvoltare. În secolul al V-lea, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului exista sigur în Siria, fiind menţionată în documentele datând din acest secol. Locul de origine al sărbătorii este probabil Ierusalimul, oraşul sfânt, unde se păstrează până astăzi, în apropierea grădinii Ghetsimani, mormântul Maicii Domnului şi Biserica zidită pe acest mormânt. În spatele mormântului Maicii Domnului din această Biserică, este pusă la închinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de Ierusalimitissa. În judeţul Alba, mai multe mănăstiri îşi prăznuiesc hramul, pe 15 august. Va fi hram la mănăstirea Râmeţ, mănăstirea Oaşa, mănăstirea Poşaga, mănăstirea Obârşii dar şi la Biserica din Drâmbar-Teleac. Peste 2,2 milioane de români care poartă numele de Maria, Mioara, Mariana, Marilena, Marin sau Marian îşi vor serba onomastica. Începând din 2010, ziua de 15 august este declarată zi liberă prin lege, astfel că astăzi, instituţiile de stat vor avea uşile închise.