Astăzi, 21 mai, Biserica Ortodoxă şi Biserica Greco-Catolică fac pomenirea Sfinţilor Împăraţi întocmai cu Apostolii Constantin şi a mamei sale Elena. Sfântul Constantin cel Mare – Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337), cunoscut sub titulatura de Sfântul Constantin cel Mare, a fost Împărat roman, proclamat Augustus de către trupele sale în data de 25 iulie 306 şi care a condus Imperiul Roman până la moartea sa, survenită în anul 337. Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu afirmă că înainte luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din 28 octombrie 312, contra lui Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia “in hoc signo vinces” (prin acest semn vei învinge). Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale simbolul Său, ca semn protector în lupte. Steagul cu monograma creştină s-a numit labarum. Victoria miraculoasă a armatei sale s-a datorat ajutorului acordat de către Dumnezeu. Dovada acestei credințe a lui Constantin în ajutorul divin este inscripţia de pe Arcul lui Constantin din Roma, păstrată până astăzi, prin care mărturiseşte că a câştigat lupta ‘instinctu divinitatis’ (prin inspiraţie divină).
În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare emite Edictul de la Milan (numit atunci Mediolanum), prin care creştinismul devine ‘religio licita’, adică religie permisă, la fel cu celelalte religii din imperiu. Ia măsuri în favoarea Bisericii creştine, înlătură din legile penale pedepsele contrare creştinismului, îmbunătăţeşte tratamentul în închisori, uşurează eliberarea sclavilor acordând episcopilor şi preoţilor dreptul de a-i declara liberi în biserici. Împăratul Constantin cel Mare a generalizat în 321 Duminica drept zi de odihnă în imperiu, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, când soldaţii asistau la slujbe.
Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337 şi a fost înmormântat în biserica Sf. Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.
Sfânta Elena, mama împăratului Constantin Cel Mare, a fost soţia împăratului Constantius Chlorus I. Constantius Chlorus a divorţat de ea (cca. în anul 292). Constantin, fiul Elenei, a devenit apoi împărat al Imperiului Roman şi ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a devenit o prezenţă importantă la curtea imperială.
Sfânta Elena a primit botezul în anul 313. Sfânta împărăteasă a sprijini ridicarea a numeroase lăcaşuri de cult. De asemenea, Sfânta Elena a mers la Ierusalim unde aflat, crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Sfânta Cruce a fost mai apoi înălţată solemn în văzul poporului creştin de Episcopul cetăţii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfânta Împărăteasă a trecut la cele veşnice la Roma, în anul 327.
Biserica i-a cinstit în mod deosebit, trecându-i în rândul sfinţilor, şi numindu-i – isapostolos – “întocmai cu Apostolii”.
În ţara nostră cei doi sfinţi au parte de o cinstire aleasă, multe biserici şi mănăstiri purtând hramul Sfinţilor Îmăraţi Constantin şi Elena. În Alba astăzi este hram la mănăstirea Afteia, hram va fi şi la Biserica din Cartierul Orizont din Alba Iulia şi la Biserica de lemn de la Bârleşti(com. Mogoş). De asemenea în această zi peste 1.100.000 de femei şi aproximativ 640.000 de bărbaţi, care poartă numele de Constantin şi Elena sau derivate ale acestora îşi sărbătoresc onomastica.