Luni, Curtea de Apel Alba Iulia a făcut publică motivarea deciziei privind arestarea pentru 29 de zile a comisarului şef Traian Berbeceanu şi a soţilor Biriescu.
Traian Berbeceanu este acuzat de comiterea infracțiunilor de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat, favorizarea infractorului, omisiunea sesizării organelor judiciare, mărturie mincinoasă şi fals în declaraţii.
Soții Biriescu Titus și Ramona, sunt considerați liderii unei grupări infracționale și sunt cercetați de procurori pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, delapidare, folosirea cu rea credinţă a bunurilor sau creditului societăţii în scop contrar intereselor acesteia, în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate, complicitate la înşelăciune, fals intelectual, uz de fals, refuzul de a pune la dispoziţia administratorului judiciar ori lichidatorului, a evidenţelor, documentele şi bunurilor de patrimoniu.
Extras din motivarea arestării celor trei
“(…)Constatând existenţa indiciilor temeinice de săvârşire a faptelor de către inculpaţii Biriescu Titus Gabriel, Biriescu Anişoara Ramona şi Berbeceanu Traian, Curtea va analiza existenţa cazurilor prev. de art. 148 al. 1 lit. b şi f C.p.p., ca temeiuri ale dispunerii arestării preventive: Se constată că în cauză subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. b C.p. cu privire la toţi inculpaţii. Astfel, există date că inculpaţii Biriescu Titus Gabriel şi Biriescu Anişoara Ramona vor încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influenţarea unor martori, ori prin distrugerea,alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă. Se remarcă faptul că în mod constant inculpaţii au încercat să ascundă documente vizând activitatea firmelor controlate de ei, astfel că există riscul ca, lăsaţi în libertate aceştia să distrugă sau să altereze mijloacele de probă sau să influenţeze persoane care pot da relaţii asupra faptelor de care sunt acuzaţi. Apărarea a susţinut că în cauză ar fi o dublă sancţiune dispunerea arestării pe acest temei deoarece infracţiunile de care sunt acuzaţi inculpaţii au ca element material aceeaşi modalitate de săvârşire. Curtea arată că în cauză nu se poate considera că dispunerea arestării în baza art. 148 lit. b C.p.p. constituie o sancţiune dublă, având în vedere faptele pentru care inculpaţii sunt cercetaţi. Chiar dacă unele fapte reţinute în sarcina inculpaţilor au ca modalitate de săvârşire ascunderea unei surse impozabile, nu toate infracţiunile economice ce li se reţin au o asemenea modalitate de săvârşire şi nu se poate asimila o modalitate de săvârşire a unei fapte penale cu o cerinţă legală în baza căreia se poate dispune arestarea preventivă. În cauză cercetările se află la început şi există riscul ca lăsaţi în libertate inculpaţii să ascundă mijloacele materiale de probă – cu atât mai mult cu cât există posibilitatea extinderii cercetărilor şi asupra altor societăţi comerciale implicate, precum şi influenţarea martorilor care cunosc diverse aspecte ale activităţii infracţionale desfăsurate de inculpaţi.
Referitor la inculpatul Berbeceanu Traian: În cauză există riscul evident de posibilitate a zădărnici urmărirea penală aflată la început, precum şi de influenţare a martorilor, de distrugere, alterare sau sustragere a mijloacelor materiale de probă. Prin poziţia avută în raport cu subordonaţii săi şi cu autoritatea pe care a avut-o şi o are asupra acestora apare evidentă posibilitatea zădărnicirii anchetei. Notorietatea de care se bucură inculpatul şi poziţia sa virulentă faţă de unii colegi şi colaboratori procurori, reliefată prin divulgarea în mas media a unor aspecte legate de cauzele aflate în lucru la organele de urmărire penală, prin care s-au divulgat aspecte vizând modalităţi şi procedee de anchetă, cauze aflate în lucru, întăresc convingerea instanţei că există riscul major ca inculpatul să influenţeze ancheta şi să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului în această cauză precum şi în alte cauze despre care a divulgat public date. Se remarcă faptul că atât la domiciliul inculpatului cât şi în incinta biroului său s-au găsit cu ocazia percheziţiilor efectuate mai multe acte care vizau atât cauze aflate în lucru cât şi alte cauze neînregistrate. S-au mai găsit de asemenea acte având caracter secret care nu erau deţinute legal în locaţiile respective, existând riscul ca aceste date să fie folosite nu în scopul în care au fost întocmite, ci pentru a influenţa ancheta şi de a îngreuna aflarea adevărului. La fel, raportat la persoana sa şi funcţia pe care a deţinut-o, persoanele pe care le cunoaşte există riscul real de a influenţa martorii care cunosc diferite împrejurări care au legătură cu cauza. Jurisprudenţa CEDO a statuat că în cazul infracţiunilor de crimă organizată există un risc general ce derivă din natura organizată a activităţii infracţionale a inculpatului care poate fi acceptată ca o baza pentru detenţie în stadiul iniţial al procedurii ( KANKOWSKI/Polonia, 2005). Cel puţin în stadiul iniţial al anchetei se justifică deţinerea inculpatului pentru a-l împiedica să interfereze cu cercetările ce se efectuează, existând în această cauză un risc major de împiedicare a bunei desfăşurări a procesului penal. Pentru toţi inculpaţii din prezenta cauză Curtea apreciază că printre riscurile pertinente care sunt de natură să justifice luarea faţă de persoanele în cauză a unei detenţii provizorii sunt acelea că inculpaţii odată eliberaţi vor suprima probe sau vor exercita presiuni asupra martorilor, ori vor stabili înţelegeri dăunătoare anchetei, cu diferite persoane capabile să le ofere un sprijin ( Ringeisen/ Austria 1998). Mai reamintim că în speţa de faţă este justificată plasarea inculpaţilor în detenţie, cel puţin la începutul anchetei pentru a-i împiedica să o perturbe, fiind vorba despre o cauză complexă care necesită cercetări multiple dificile şi laborioase. Curtea constată că în cauză subzistă cazul prev. de art. 148 lit. f C.p.p., în ce priveşte pe inculpaţi. Curtea consideră că în cauză sunt întrunite cumulativ exigenţele impuse de art. 148 lit.f C.p.p., dar şi cel prev. de art.5 paragraful 1 lit.c din CEDO, fiind respectată condiţia existenţei unei bănuieli legitime, plauzibile, verosimile care să justifice luarea măsurii preventive a privării de libertate. Dacă în ceea ce priveşte prima condiţie prev. de art. 148 lit.f C.p.p., existenţa acesteia este indiscutabilă, Curtea va analiza întrunirea în speţa de faţă a celei de a doua condiţii, vizând pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea inculpaţilor în libertate. În aprecierea acestui pericol, fără a fi indisolubil legată de o examinare a gravităţii faptelor, gravitate incontestabilă de altfel, nu poate fi totuşi disociată de aspectele ce ţin de natura acuzaţiilor aduse (infracţiuni economice cu consecinţe deoasebit de grave, infracţiuni de sprijinire şi favorizare a unor persoane care au comis asemenea fapte precum şi fapte ce ţin de criminalitatea organizată, obstrucţionarea justiţiei ), de repetabilitatea acestora, de rezonanţa socială pe care o poate determina luarea la cunoştinţă a acestor fapte, de impactul major pe care-l generează în conştiinţa socială suspiciunea că un poliţist cu notorietate de onestitate ( în ce-l priveşte pe inc. Berbeceanu ), ale cărui prerogative principale le reprezintă descoperirea faptelor de criminalitate organizată şi instrumentarea acestor cauze cu obiectivitate şi imparţialitate, uzează de poziţia pe care o are în vederea ascunderii unor asemenea fapte şi aservirii activităţii sale unor interese personale şi colaterale. Trebuie remarcat continuitatea în timp a faptelor presupus a fi fost săvârşite de inc. Berbeceanu, ceea ce denotă pericolul social evident pe care acesta îl reprezintă. Astfel, s-a dovedit cu actele existente la dosarul cauzei că cel puţin de 7 ani a vut cunoştinţă de faptele grave comise de către C.L. şi cu toate acestea, a înţeles să nu se sesizeze oficial şi în calitatea sa de existenţa infracţiunilor comise şi nici să informeze asupra acestor fapte. Mai mult, l-a folosit pe acesta, cu justificarea că îl putea determina să „colaboreze” chiar în cauze în care avea un interes personal. Curtea subliniază că existenţa unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea de către inculpaţi a unor fapte grave şi repetate de genul celor expuse mai sus, fapte care au luat o amploare deosebită în societatea actuală, precum şi calitatea pe care inculpatul o are – cu referire la inc. Berbeceanu, aceea de poliţist care avea şi influenţă de formator asupra subordonaţilor săi şi exigenţele cărora acesta se impunea să se supună prin prisma poziţiei sale de apărător al legii, conving un observator obiectiv că ordinea publică este în acest moment realmente ameninţată, ameninţarea fiind una reală, actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii. Curtea reţine că prin deosebita lor gravitate şi reacţia publicului faţă de săvârşirea lor, anumite infracţiuni, cum sunt infracţiunile reţinute în speţa de faţă, pot produce o anumită „tulburare socială”, de natură a justifica o detenţie provizorie pe o anumită perioadă de timp. Curtea, având în vedere natura acuzaţiilor aduse inculpaţilor Biriesc Titus şi Biriesc Anişoara precum şi calitatea inculpatului Berbeceanu este îndreptăţită să creadă că privarea de libertate este necesară şi prin prisma dispoziţiilor art. 136 Cod procedură penală, vizând scopul şi categoriile măsurilor preventive, pentru a nu perturba desfăşurarea anchetei, cel puţin la începutul ei, arătând că în timp doar imperativele urmăririi penale nu mai justifică detenţia celui în cauză pentru că în mod normal riscurile iniţiale ale perturbării ei se atenuează pe măsura efectuării investigaţiilor necesare, a obţinerii unor probe suplimentare şi a efectuării verificărilor. În acest sens Curtea apreciază, raportat la nivelul actual al investigaţiilor, că plasarea în detenţie a inculpaţilor este justificată de motive pertinente şi suficiente. Apărările formulate de inculpaţi în sensul netemeiniciei acuzaţiilor aduse nu sunt, în opinia Curţii, suficiente şi relevante pentru a respinge propunerea de faţă. În acest sens Curtea arată că faptele care au dat naştere la bănuielile în discuţie nu trebuie să fie de acelaşi nivel ca cele necesare pentru justificarea unei condamnări sau chiar a fundamenta o anumită acuzaţie, astfel încât autorităţile judiciare, prin prisma art. 5 pg. 1 lit. c din Convenţie nu sunt obligate să prezinte probe suficiente pentru a formula o acuzare completă în momentul formulării propunerii (cauza Murray vs U.K.). De asemenea luarea măsurii preventive faţă de inculpaţi este justificată şi de considerente de economie şi utilitate procedurală, considerente ce ţin de existenţa unei bănuieli de natură a convinge un observator obiectiv că există riscul ca inculpaţii să împiedice administrarea justiţiei (Wemhoff/Germania). Fără a minimaliza aspectele de ordin personal invocate în apărare de către inculpaţi, şi anume, starea de boală a inculpatei Biriesc sau conduita socială ireproşabilă, cariera de excepţie, statutul recunoscut în societate – în ce-l priveşte pe inculpatul Berbeceanu, Curtea precizează că necesitatea ocrotirii unui interes de ordine publică, general al societăţii, primează protejării celui privat al inculpaţilor, astfel încât luarea măsurii este indispensabilă pe baza circumstanţelor. Curtea a analizat în cadrul verificărilor sale şi posibilitatea instituirii faţă de inculpat a unor măsuri neprivative de libertate conf. art. 136 al. 8 C.p.p., însă în condiţiile date acestea au fost considerate insuficiente pentru protejarea unui interes fundamental al societăţii, apreciindu-se că în cauză nu există garanţii reale în sensul desfăşurării optime a anchetei penale şi a creării convingerii că reacţia autorităţilor faţă de asemenea fapte săvârşite de persoane considerate respectabile sau care trebuiau să ancheteze asemenea fapte este una fermă şi eficientă. Faţă de considerentele expuse, Curtea va admite propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT- Serviciul Teritorial Alba Iulia în dosarul nr. 13/D/P/2011 şi, în consecinţă: În baza art. 143 C.pr.penală, art.149 ind.1 al.10 C.proc.pen. raportat la art.148 alin.1 lit. b şi f C.proc.pen. va dispune arestarea preventivă a inculpaţilor: 1. BIRIESCU TITUS GABRIEL – (…). 2. BIRIESCU ANIŞOARA RAMONA – (…). pe o durată de 29 de zile începând cu data 24.10.2013 până la data de 21.11.2013. 3. BERBECEANU TRAIAN – (…). pe o durată de 29 de zile începând cu data 25.10.2013 până la data de 20.11.2013. Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâneîn sarcina acestuia. Pentru aceste motive, ÎN NUMELE LEGII D I S P U N E: Admite propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT- Serviciul Teritorial Alba Iulia în dosarul nr. 13/D/P/2011 şi, în consecinţă: În baza art. 143 C.pr.penală, art.149 ind.1 al.10 C.proc.pen. raportat la art.148 alin.1 lit. b şi f C.proc.pen. dispune arestarea preventivă a inculpaţilor: 1. BIRIESCU TITUS GABRIEL – (…). 2. BIRIESCU ANIŞOARA RAMONA – (…). pe o durată de 29 de zile începând cu data 24.10.2013 până la data de 21.11.2013. 3. BERBECEANU TRAIAN – (…). pe o durată de 29 de zile începând cu data 25.10.2013 până la data de 20.11.2013. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Cu recurs în 24 ore de la pronunţare cu inc. Biriescu Titus Gabriel şi de la comunicare cu ceilalţi inculpaţi. Dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică azi, 24.10.2013, ora 21,45.”.