Preşedintele CJ Alba: Visul de veacuri al românilor a fost Unirea, nu regionalizarea!

21 iulie 2013 09:000 comments

alba iulia siteAlba Iulia stă, de milenii, mărturie a istoriei neamului românesc. Centru spiritual, politic, administrativ, oraş simbol, Mecca românilor, aşa cum o numea poetul Adrian Păunescu, sau sinteză a istoriei poporului român, cum spunea academicianul Ştefan Pascu, Alba Iulia are prestigiul şi tradiţia multiseculară a unei capitale.
Dacă în urmă cu 50 de ani Alba Iulia pierdea, pe nedrept, statutul de capitală, la presiunile conjugate ale URSS-ului şi acoliţilor săi din blocul comunist, dintre care unii încă mai visează şi astăzi la rescrierea unor tratate internaţionale de acum aproape 100 de ani, astăzi, Alba Iulia este din nou lăsată pradă unor interese străine de fiinţa naţională. Asistăm în ultima perioadă la un troc politic în care primează doar interesele mărunte ale unor partide aflate vremelnic la conducerea ţării, un troc politic ce face, conştient sau nu, jocurile unora care au fost interesaţi doar de slăbirea fibrei naţionale.
Fără niciun fel de consultare publică reală, cu nişte sondaje oculte vânturate pe la televiziuni, în şedinţe de partid cu aplauze furtunoase, demne de perioada stalinistă, Albei Iulia i se minimizează rolul istoric şi i se neagă importanţa naţională, spunându-se răspicat că ea nu contează şi că decizia de stabilire a capitalei regionale se discută între Sibiu şi Braşov.
În evoluţia istorică a Transilvaniei, Alba Iulia a deţinut statutul de capitală pentru aproape un mileniu, însemnătate pe care Sibiul şi Braşovul – de altfel oraşe foarte importante, cu istorie bogată şi tradiţie multiculturală şi multietnică – nu o au nici adunate împreună!
La Apoulon – Alba Iulia de azi – este consemnată prima capitală a dacilor appuli, în anul 43 înainte de Cristos. Fiind un puternic centru dacic, numele oraşului este păstrat chiar şi de romani, ca recunoaştere a importanţei sale, după cucerire devenind Apulum – cel mai important centru economic, militar şi administrativ al noii provincii romane, după cum spune chiar una dintre figurile centrale ale istoriei româneşti, marele Nicolae Iorga.
Mai târziu, după decăderea romanilor, Alba Iulia avea să-i impresioneze şi pe slavi care îi atribuie supranumele de Bălgrad, de la zidurile sale albe. Se constituie aici voivodatul de la Bălgrad (sec. VII-XI) şi patriarhul Constantinopolului stabileşte aici un episcop creştin – pe Ierotei.
Şi mai târziu, primul judeţ ce va apărea în Transilvania va fi comitatul Albei, menţionat încă de la 1177, primii voievozi de Transilvania fiind şi comiţi de Alba. Şi mai târziu, după ce turcii lui Soliman Magnificul transformă Ungaria în paşalâc, Alba Iulia devine capitală a Principatului autonom al Transilvaniei şi cel mai important centru politic, administrativ, cultural şi religios al Transilvaniei, până ce, în 1699, Imperiul Habsburgic ia sub „ocrotirea” sa provincia.
Mihai Viteazul intră triumfător în această capitală la 1600, realizând prima unire politică a Ţărilor Române, întărind Mitropolia Ortodoxă şi deschizând drumul către Marea Unire de 200 de ani mai târziu.
Sibiul apare în scenă abia după instaurarea stăpânirii habsburgice, când guvernatorul se mută. Chiar şi aşa, Alba Iulia rămâne capitala militară, aici construindu-se cea mai mare cetate Vauban din Transilvania, rămasă până azi unică în ţară şi una dintre cele mai impresionante din Europa.
Este o perioadă grea din istorie. Românii sunt asupriţi şi lipsiţi de drepturi, dar se reuşeşte înfiinţarea primei şcoli în limba română din Transilvania, într-un oraşlegat puternic de Alba Iulia, prin destinul său, la Blaj. Răsare astfel „soarele românilor”, dându-ne şansa de a mai vorbi astăzi româneşte în Transilvania!
Conştient de puternicul simbol al Albei Iulia, aici alege guvernul de la Viena să-i martirizeze pe Horea, Cloşca şi Crişan în 1785, şi tot aici este umilit Avram Iancu aducând Albei Iulia şi un nedorit statut de capitală a jertfei româneşti pentru păstrarea fiinţei naţionale.
Sub stăpânirea austriacă au loc mai multe reorganizări administrative, iar o dată cu instaurarea dualismului, când Transilvania îşi pierde autonomia, Alba Iulia îşi pierde şi ea statutul de capitală din cauză că avea o populaţie preponderent românească!
Restituirea începe o dată cu actul istoric de la 1 Decembrie 1918, cel mai important moment din istoria românilor – Unirea cea Mare de la Alba Iulia. Se continuă apoi cu Încoronarea Regelui din 1922, care are loc tot în Alba Iulia.
Ulterior, se petrec o serie de reforme în România şi Alba Iulia îşi recapătă şi rolul administrativ. Chiar dacă legea prevedea, la momentul respectiv, că municipii pot fi doar oraşele cu peste 100.000 de locuitori, Nicolae Iorga, cunoscând importanţa istorică şi simbolică a Albei Iulia pentru poporul român, pune mai presus de orice interesul naţional şi acorda oraşului statutul de municipiu cultural şi capitală a Ţinutului Mureşului, deşi Alba Iulia avea atunci doar în jur 11.000 de locuitori. Iată deci, că marii oameni de stat au ştiut să pună mai presus de orice interesul naţional şi să cântărească corect, după principiul importanţei pentru fiinţa naţională, nu după cel al numărului de locuitori, stabilind la Alba Iulia capitala Ţinutului Mureşului ce avea în componenţă nouă judeţe: Alba, Sibiu, Făgăraş, Mureş, Turda, Târnava Mare, Târnava Mică, Ciuc şi Odorhei.
Lucrurile aveau să fie apoi tulburate brusc de războiul ce cuprinde întreg Mapamondul, de pierderile teritoriale pe care România le suferă şi de intrarea în zona de influenţă roşie.
O dată cu trecerea la modelul sovietic de organizare, din 1951, începe şi „munca” asiduă de distrugere a simbolului naţional numit Alba Iulia, oraşul fiind pedepsit pentru însemnătatea sa în cadrul fiinţei şi identităţii naţionale a românilor. Abia după 1968, o dată cu depărtarea de modelul sovietic, Alba Iulia începe să-şi recapete însemnătatea. Este înfiinţat Muzeul Unirii, se amenajează pentru vizitare Sala Unirii – chiar locul unde la 1 decembrie 1918 s-a semnat actul Marii Uniri – se dezveleşte statuia lui Mihai Viteazul, este sărbătorită, de peste 100.000 de oameni, aniversarea a 50 de ani de la Marea Unire, readucându-se la lumină fapte pe care interese străine de fiinţa naţională au încercat să le distrugă definitiv. Într-o perioadă marcată din plin de războiul rece, cu un context regional complicat, revenirea Albei Iulia la gloria deplină nu este însă posibilă.
Un pas important se face în 1991, prin înscrierea în Constituţia României a zilei de 1 Decembrie – ziua Marii Uniri de la Alba Iulia – ca Zi Naţională a României. Ulterior, în 1994, cele două camere ale Parlamentului României, reunite în şedinţă comună, la 30 noiembrie, în semn de preţuire şi recunoştinţă faţă de semnificaţia de excepţie a Albei Iulia, o declară „Cetate-Simbol a Marii Uniri a Românilor”.
Importanţa deosebită a Albei Iulia este recunoscută apoi din nou de Parlamentul României în anul 2001, prin Legea 344, Alba Iulia fiind declarată obiectiv de interes naţional.
Din păcate, astăzi, asistăm cu toţi, cu durere în suflete, la o nouă încercare de slăbire a Albei Iulia şi de negare a importanţei sale pentru România. Deşi, cu ani în urmă, acest lucru s-a făcut conştient, la îndemnul şi sub interesul unor state străine, nu vreau să cred că interese revizioniste mai acţionează astăzi atât de puternic încât să ni se spună că Alba Iulia nici nu intră în discuţie pentru viitoarea capitală regională şi că decizia se va lua între Sibiu şi Braşov.
Recent se spunea că prin regionalizarea, capitala de regiune nu va câştiga nimic în plus, decât prestigiu. Alba Iulia are deja prestigiu, dar iată că acest prestigiu nu o ajută decât să fie exclusă din discuţie.
Vreau să cred că aceste meschinării sunt doar rezultatul trocului pe care îl fac acum nişte mici oameni politici, aflaţi vremelnic la putere, lipsiţi de patriotism şi conştiinţă naţională.
Oricum ar fi însă, noi suntem datori să ne apărăm istoria şi conştiinţa naţională şi trebuie să susţinem revenirea capitalei regionale la Alba Iulia!
La fel cum, în urmă cu aproape 100 de ani, Nicolae Iorga – un mare istoric şi un mare om politic – a înţeles că trebuie judecat după criteriul interesului naţional, nu după criteriul numărului de locuitori, cred că şi astăzi decizia trebuie să fie fundamentată luând în discuţie mai multe argumente, nu doar cifrele reci din statistici.
Iată de ce, vreau să îi atenţionez, pe această cale, pe toţi cei care gestionează acum procesul aşa-zis democratic al reformei administrativ-teritoriale, că visul de veacuri al tuturor românilor a fost Unirea, nu regionalizarea, iar excluderea, fără nicio şansă, a Alba Iuliei de la statutul de capitală regională este un act de trădare faţă de fiinţa naţională, faţă de români şi de lupta lor de veacuri!
Preşedintele CJ Alba, Ion Dumitrel

Tags:

Leave a Reply


WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com