Restituţio in integrum dar făcută pe “sprânceană”

27 iunie 2013 11:071 comment

mineriFiind născut în anul instaurări primului Guvern comunist condus de dr. Petru Groza, şi având speranţa că voi mai trăi încă atâţia ani în societatea capitalistă construită de copiii sau de nepoţii acelora, aş putea spune că cei dintâi, prin propaganda comunistă, ne-au îndoctrinat până la îndobitocire iar urmaşii acestora, guvernanţii postdecembrişti, ne-au furat şi ne-au minţit într-una spunându-ne mereu că puterea este a noastră, a poporului, şi că nimic nu se poate face fără vrerea noastră exprimată prin reprezentanţii aleşi în mod democratic. Numai că odată ajunşi în Parlamentul României şi după ce au parcurs “perioada de instrucţie”, aceştia sunt dirijaţi ca nişte marionete de către “bulibaşele” politice şi aghiotanţii lor astfel că, ridică mâna doar la comandă, stau lipiţi de scaune şi nu votează atunci când li se cere sau, la iniţiativa liderului de grup părăsesc sala ori de câte ori acesta dispune fără să le dea vreo explicaţie. Ca să-şi satisfacă şi alte interese care de fapt i-au mânat spre politică, cei din vârful piramidei, odată ajunşi la putere îşi subordonează şi o parte dintre instituţiile statului astfel ca nimeni nu mai mişte în front iar nemulţumiţii sunt ameninţaţi sau chiar excluşi din partid.
Şi fiindcă aşa cum se ştie sângele apă nu se face am şă revin în continuare iar la greutăţile moţilor, de data aceasta numai a celor din zona auriferă Bucium – de unde îmi sunt rădăcinile – Roşia Montană, Corna şi Abrud. Pentru aceasta să ne întoarcem puţin în timp şi să ne amintim de Marea adunare de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, când prin alipirea provinciilor Basarabia, Bucovina şi Transilvania s-a înplinit visul de veacuri al românilor iar prezenţa celor peste o sută de mii de români, participanţi la acel memorabil eveniment, care strigau într-un glas ”Noi vrem să ne unim cu ţara”, v-a rămâne o mărturie vie pentru istoria neamului românesc. Imediat după formarea Statului naţional unitar roman, au urmat o serie de legi importante pentru ţară dintre care aş aminti două: Constituţia României din 1923 şi Legea minelor din 1924. Ambele legi prevedeau faptul că toate bogăţiile subsolului, indiferent până la ce adâncime, aparţin statului. Şi cu toate acestea, în perioada interbelică în această zonă au existat mine ale statului şi mine particulare fiindcă statul nu s-a atins de minele private cumpărate de la societăţi străine prin anii 1920, cum a fost şi cazul celor cumpărate de “Societatea Mica”. Dintre minele particulare aş menţiona: Asociaţia “Fraţii Faur” şi Asociaţia “Sf. Gheorghe Şuluţiu” care în 1943 a fost cumpărată tot de către fraţii Faur. Documentele vremii menţionează faptul că statul deţinea zăcămintele de la altitudinea de 660 de m până la 820 m, unde continutul minereului era mai bogat în aur. De la 820 m în sus şi până la suprafaţă erau minele private, a căror minereu conţinea mai puţin aur. Cum minele erau greu de întreţinut oamenii aveau acţiuni numite cuxe sau în limbajul zonei “părţi de baie”. O altă dovadă a existenţei minelor particulare o reprezintă pe lângă actele de propietate, pe care unii le au, existenţa şteampurilor în aval de Tăul Roşii, Tăul cel Mare, Tăul Cornii, Tăul de la Poiană pe valea Muntarilor şi în continuare pe Valea Abruzelului până în Bucium Sat, şteampurile de pe Valea Şesii sau din Bucium Poieni de pe lângă mina de la Vâlcoi “Petru şi Pavel”până în anul 1948 când au încetat activitatea. Alături de aceste şteampuri ar mai trebui amintite sculele pe care minerii care nu aveau şteampuri le foloseau. Este vorba despre: mojerul sau mojarul în care se zdrobea piatra, ranga, râşmiţa, văntălăul, dalta, pichamărul, şaitrocul, scafele cu greutăţi, mercurul şi lampa cu carbid.
Începând din anul 1945, odată cu venirea comuniştilor la putere, încep să apară şi primele semene a ceea ce urma să însemneze acest sistem, în parte ticălos, spre bucuria multora dintre cei pe care propaganda comunistă îi troglodise de cap şi reuşise să-i convingă. Este vorba despre anul 1946 când BNR a devenit propietatea statului, despre anul 1947 când este confiscat aurul de la cetăţeni şi orice altă valută pe care o deţineau. A urmat Constituţia din 13 aprilie 1948 care la art. 6 spunea aşa: “Bogăţiile de orice natură ale subsolului, zăcămintele minerale, pădurile apele, izvoarele ….. aparţin statului ca bunuri comune ale poporului”. Este momentul în care se face trimitere la popor de care nici astăzi nu suntem chiar străini ca dovadă că rădăcinile acestei expresii, de sorginte comunistă, sunt încă bine fixate în memoria adevăraţilor comunişti. Imediat după constituţie a urmat cea mai criminală lovitură dată de sistemul comunist proprietăţii private, Legea 119 din 11 iunie 1948, lege prin care statul roman a naţionalizat toate mijloacele de producţie, resursele solului şi subsolului care nu se găseau la acea dată în proprietatea sa. Şi ca batjocura să fie deplină propaganda comunistă a numit ziua de 11 iunie 1948 “ziua patimilor burghezilor”. Acţionând după metoda paşilor mici pentru a putea reprima eventualele revolte, imediat după maţionalizare a urmat o altă lovitură tot atât de dură dată prin Decretul 84 din 1949 care a reprezentat începutul cooperativizării agriculturii şi confiscarea abuzivă a pădurilor. Şi ca o ironie a sorţii, printre alţii, pe cine s-au găsit să dea ca exemplu din rândul moţilor, tocmai pe cinci familii din satul lui Horea care au fost deoprtaţi în Câmpia Bărăganlui, la Stăncuţa Mare şi lăsaţi alături de alţi deportaţi în mijlocul câmpului unde şi-au săpat bordee în pământ pentru ca să să nu îngheţe de frig.
Guvernanţii de astăzi nu se lasă nici ei mai prejos şi nu rare au fost cazurile când micii sau marii întreprinzători, care probabil nu au cotizat cât trebuie sau nu răspund prompt la comenzile politice, sunt mereu cu DNA pe urma lor sau purtaţi prin tribunale ani de zile. Si atunci ne mirăm de ce ne ocolesc investitorii străini sau că cei care şi-au deschis afaceri aici, sunt mereu cu bagajele gata de plecare datorită instabilităţii politice şi legislative din România. Ba mai mult, aceştia din urmă au distrus şi au furat tot ceea ce prdecesorii lor au reuşit să facă până la revolutia din 1989.
Revenind la actul naţionalizării care i-a afectat şi pe moţii din Apuseni şi încercând să repare abuzurile făcute de bunicii sau părinţii lor, guvernanţii de după 89 au iniţiat o lege de retrocedare a bunurilor confiscate în mod abuziv. Numai că şi de data aceasta cei care au avut părţi de baie, cuxe şi şteampuri au fost marginalizati şi omişi de la despăgubiri deşi, foarte mulţi au acte de proprietate printre care şi mulţi buciumani. S-au dat în schimb sute de hectare de păduri unora care probabil nu le meritau, mulţi samsari sau îmbogăţit pe nedrept, în schimb minerilor li se spune că nu fac obiectul acestei legi. Sunt sigur că dacă iniţiatorii legii ar fi avut şi “părţi de baie” nu ar fi rămas fără ele.
Tuturor politicienilor care i-aţi adus pe unii dintre moţi în sărăcia în care se zbat astăzi şi cărora nu vreţi să le recunoaşte-ţi drepturile, am să vă reamintesc ceea ce spunea Geo Bogza : “Două lucruri sunt preţioase în Munţii Apuseni, şi le-au făcut faima: oamenii şi aurul “. Unii dintre dumneavoastră aţi călcat în picioare şi aceste două lucruri şi mai mult, aţi uitat că istoria Daciei de aici a început, de la războaiele romane pentru aurul dacilor şi este păcat să vă jucaţi cu vieţile acestor oameni.
Prof. pensionar Eugen URSU, Alba Iulia

Tags:

Leave a Reply


WP2Social Auto Publish Powered By : XYZScripts.com