Orgoliile politice ale tuturor guvernelor post-decembriste şi a celor 16 miniştri învestiţi să gestioneze soarta învăţământului românesc de până acum, demonstrează tot mai mult faptul că, fără o strategie de dezvoltare pe termen mediu şi lung, nu se poate vorbi despre o reformă reală menită să contribuie la progresul societăţii româneşti. Faptul că în anul 2008 după o analiză minuţioasă făcută de Comisia Prezidenţială pentru Educaţie, preşedintele Traian Băsescu califica învăţământul ca ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate, nu este întâmplătoare şi ridică un mare semn de întrebare asupra eficienţei întregii clase politice de-a lungul celor 18 ani în care, aşa zisa reformă a fost doar de suprafaţă, un simulacru, politicienii uitând sau neştiind că o reformă reală, într-un domeniu considerat prioritate naţională nu se poate face fără a avea la bază o strategie de dezvoltare pe termen mediu şi lung. După atâţia de ani în care fiecare ministru al educaţiei, fie că a fost de stânga sau de dreapta, şi-a pus în aplicare propria reformă fără a se consulta cu partenerii de dialog social sau cu alţi factori capabili să le dea soluţii mai bune pentru soarta învăţământului românesc, dimpotrivă, anulând tot, sau aproape tot, din ceea ce predecesorii lor au iniţiat şi construit, se părea că în sfârşit le-a “venit” mintea la cap şi că cele mai luminate capete ale principalelor partide în frunte cu preşedintele ţării, domnul Traian Băsescu, şi-au dat mâna şi au semnat în unanimitate, în 10 martie 2008, “Pactul naţional pentru educaţie”. Până la urmă, spre dezamăgirea noastră realitatea a fost alta deoarece, orgoliile unor miniştri de a-şi implementa propriile idei a făcut ca acest pact să fie o simplă formalitate iar consecinţele le vedem acum răsfrângându-se asupra copiilor noştri pe seama cărora s-au făcut experiţe în toţi aceşti ani. De aceea, din punctul meu de vedere poate că ar trebui să le amintim guvernanţilor, ori de câte ori avem ocazia, că reforma sistemului de învăţământ ar trebui să-şi propună, în special, următoarele obiective: 1.Reforma privind structura învăţământului; 2.Reforma curriculu-mului (conţinutului); 3.Stabilirea unor standarde de performanţă la sfârşitul fiecărui an şcolar şi ciclu de învăţământ; 4.Asigurarea egalităţii de şanse tuturor copiilor; 5.Rezolvarea problemei infrastructurii şi a procentului din PIB alocat pentru învăţământ; 6.Descentralizarea învăţământului până la nivelul unităţilor şcolare; 7.Asigurarea resurselor umane capabile să deservească acest sistem potrivit standardelor europene; 8.Alegerea directorilor de şcoli să se facă de către membrii consiliului profesoral în care votul profesorilor să conteze 60%, al părinţilor 25% şi al elevilor 15%; 9.Elaborarea cadrului legislativ din care nu trebuie să lipsească Legea Educaţiei Naţionale, Statutul cadrelor didactice şi Legea salarizării, asumate de toate partidele.
Din punctual meu de vedere, rezultatele catastrofale la examenul de bacalaureat, din ultima perioadă, au la bază a serie de cauze dintre care aş aminti: O minimalizare a rolului şcolii odată cu plecările în străinătate şi “goana” după înavuţire; scăderea interesului pentru învăţătură încă de la clasele mici; scăderea exigenţelor profesorilor în promovarea elevilor; creşterea absenteismului şi slaba cooperare a şcolii cu familia şi nu în ultimul rând alcătuirea subiectelor de examen. Pe lângă acestea, încercarea miniştrilor Educaţiei Naţionale de a se alinia la directivele europene privind creşterea numărului absolvenţilor cu studii medii aş enumera două măsuri catastrofale: 1.Posibilitatea elevilor de la SAM de a putea continua liceul urmând ruta progresivă. Astfel, dacă în 1998 când s-a dat pentru prima dată “Examenul de Capacitate” de după 89, elevii care nu promovau acest examen nu puteau să opteze decât pentru o şcoala profesională, a căror denumire s-a transformat începând cu anul şcolar 2003-2004, în timpul mandatului doamnei Ecaterina Andronescu, în SAM – şcoala de arte şi meserii. Ulterior li s-a acordat şi acestora şansa de a face liceul – făcând după anul II un an de completare şi apoi continuând liceul cu cls a XII şi a XII-a numai că, golurile în cunoştinţele lor erau atât de mari încât, dacă nu reuşeau să copieze, peste 90% dintre aceştia picau la acest examen. Foarte interesant este faptul că tot doamna Ecaterina Andronescu, „Mama” SAM-urilor cum pe bună dreptate au numit-o uni, în 2009, după o vizită în Germania a considerat că aceste şcoli (SAM-urile) nu-şi mai au rostul şi motivând că pentru a-i scuti pe elevi de un an în plus, urmând ruta progresivă, le-a desfiinţat transformându-le în licee astfel că, toţi elevii au devenit peste noapte foarte deştepţi “reuşind” la liceu. A fost o manevră de a acoperii rezultatele slabe de până atunci, de la liceele tehnologice, în special a celor de pe ruta progresivă, numai că anul acesta toţi acei elevi pe care i-a făcut liceeni cu de-a sila, dau bacalaureatul. Cine sunt cei care vor să-şi cumpere acum bacalaureatul?… tocmai elevii pe care ministerul educatiei i-a păcălit că toţi sunt foarte capabili şi pot face liceul. Dacă doamna ministru a zis aşa, cum să nu se bucure părinţii ştiind că drumul spre facultate nu mai este o problemă dacă ai bani. Şi cum “grando-prostia” îi caracterizează pe mulţi dintre semenii noştri, oameni cu bani, dar fără şcoală – vezi expresia: să mai citească “almanahe” – unii se înscriau la două facultăţi, pe care le făceau simultan, le terminau şi pe deasupra mai şi lucrau!!!
Regretabil este faptul că i-am folosit pe aceşti tineri pe post de cobai iar acum, în plin examen, năvălim cu “potera” peste ei să le dovedim că sunt nişte infractori.
Legat de acest aspect îmi amintesc cu câtă minuţiozitate ni se făcea instructajul când participam ca supraveghetori la acest examen, până la amănunte de genul: să nu fim încruntaţi, să avem vocea blândă, cum să le inspirăm încredere în ei etc. etc. Pe această temă am scris chiar un articol intitulat ”Pregătirea psihologică pentru examene” care a fost publicat în “Universul şcolii”.
Din toată această mascaradă, care după opinia mea ar trebui să se soldeze cu demisia ministrului de interne, cel mai mult au avut de suferit copiii sârguincioşi, care şi-au sacrificat o parte din perioada adolescenţei dedicându-şi-l învăţăturii. Este regretabil că tocmai unor tineri de felul acesta, care ar trebui răsplătiţi pentru munca lor şi să păşească încrezători în viaţă, le dăm asemenea exemple. Mă întreb totuşi, la acest liceu a cărui doamnă director “garantat Vanghelie din 2003”, este primul an când se întâmplă asemenea tentative de fraude? Poate că procurorii ar trebui să cerceteze.
Pentru a stopa sau a diminua astfel de fenomene neplăcute propun Ministerului Educaţiei Naţionale, ca începând cu bacalaureatul din anul următor, să se adopte următoarele propuneri: 1. În fiecare sală de examen, pe lângă cei doi profesori supraveghetori să fie şi un părinte a cărui copil sau copii învaţă la alt liceu şi care nu dau examenul de bacalaureat în anul respectiv; 2. Presa să aibă posibilitatea să-şi acrediteze pe toată perioada examenelor scrise jurnalişti care să urmărească desfăşurarea lor. Acestora să li se pună la dispoziţie lista cu componenţa comisiei de la centrul de examen respectiv şi să aibă posibilitatea să intre în toate sălile de examen. De asemenea, să aibă la dispoziţie numele supraveghetorilor de sală şi a reprezentantului părinţilor în fiecare zi de examen. Ar fi o dovadă de transparenţă totală şi sunt convins că domnul ministru, care este foarte receptiv la nou, va medita asupra acestei propuneri pe care o voi trimite Ministerului Educaţiei Naţionale.
Prof. pensionar Eugen URSU, Alba Iulia