Statul bun de plată în cazul Cuprumin: Roman Copper ar putea primi de la autorităţi 1,5 milioane de dolari
Statul român este bun de plată după privatizarea eşuată din 2012 a Cuprumin. Tribunalul București a dat câștig de cauză firmei Roman Copper, câșigătorul licitației organizate în 2012 pentru privatizarea Cupru Min Abrud, în procesul împotriva Ministerului Economiei.
Astfel, Ministerul Economiei este obligat să restituie companiei din Canada suma de 1.449.276 de dolari, reprezentând garanția de participare la licitație precum și dobânda legală aferentă calculată de la data de 18.12.2012 până la data plății efective. De asemenea, ministerul a mai fost obligat să plătească reclamantei suma de 228.102 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Decizia Tribunalului nu este definitivă și poate fi atacată la Curtea de Apel București.
Roman Copper Corp a dat în judecată Statul Român la sfârșitul anului 2012, recalmând că, deși a câștigat licitația pentru privatizarea Cupru Min SA Abrud, Ministerul Economiei nu a mai semnat contractul. Inițial, canadienii au solicitat daune de 245 de milioane de euro, dar, ulterior, au revenit și au cerut doar restituirea garanției de participare la licitație. În urma licitaţiei cu strigare care a avut loc în data de 26 martie 2012 a fost declarat adjudecatar ofertantul Roman Copper Corp Canada cu care urma să se negocieze clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni. Licitaţia a fost adjudecată la preţul de 200.772.790 euro, preţul de pornire al licitaţiei fiind de 57.363.654 euro.
Cupru Min deţine exploatarea Roşia Poieni, unde sunt concentrate 60% din rezervele de cupru ale României. Societatea canadiană Roman Copper Corp. câștigase licitaţia pentru privatizarea Cupru Min Abrud la preţul de 200,77 milioane euro, de 3,5 ori peste preţul de pornire a licitaţiei, de 57,3 milioane euro. Pentru că firma canadiană nu a semnat contractul cu statul român până la termenul limită, respectiv 6 aprilie 2012, licitaţia a fost anulată.
Motivul din cauza căruia s-a ajuns la această situaţie ar fi faptul că Roman Copper a refuzat să depună într-un cont bancar o garanţie pentru investiţiile de mediu, firma canadiană respingând şi publicarea documentului de privatizare.