În fiecare an la data de 23 aprilie, Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruinţă. Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian. Despre Sfântul Gheorghe ştim că alăturându-se armatei romane şi parcurgând ierarhia militară, s-a făcut remarcat prin faptele de arme. În ciuda decretului împotriva creştinilor, emis de Diocleţian în 303, Sfântul Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. Din porunca împăratului, sfântul a fost întemniţat şi supus torturii pentru a-şi părăsi credinţa. Acesta a fost chinuit în cele mai cmplite moduri pentru a-şi lepăda credinaţ. A fost lovit cu suliţa, lespezi de piatră i-au fost aşezate pe piept, a fost tras pe roată, a fost băgat în groapa cu var, i-a fost dat să bea băutura otrăvită, a fost bătut cu vene de bou, dar toate acestea nu au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa.
O dovadă a sfinţeniei sale o reprezintă o minune săvârşită de Sfântul Gheorghe în timpul întemniţării sale. Atingând corpul unui deţinut mort din celula sa, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe Împărăteasa Alexandra să îmbrăţişeze credinţa în Iisus Hristos. Respingând oferta împăratului de a renunţa la creştinism în schimbul unor înalte onoruri, Diocleţian a poruncit decapitarea Sfântului Gheorghe şi a soţiei sale.
Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi în viaţa credincioşilor din România, numeroase biserici purtând hramul Sfântului şi mulţi oameni, bărbaţi şi femei, îi poartă numele(n.a. conform datelor Direcţiei de Evidenţă a Populaţiei, aproape un million de români poartă numele de Gheorghe sau derivate ale acestuia). De asemenea există numeroase oraşe şi sate din România care poartă numele Sfântului Gheorghe şi chiar unul dintre cele trei braţe ale Dunării este denumit astfel. Sfântul Gheorghe este de ocrotitorul Armatei Române (a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea sfântului).