Pornită de la eşecul operaţiunii de salvare a victimelor accidentului aviatic din Munţii Apuseni, transferarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS) din coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) în cea a Ministerului Afacerilor Interne (MAI), asumată public de premierul Victor Ponta începând de duminică, este una din mutările publice cu bătaie lungă ale PSD.
Controlul STS, aşa cum desemnează chiar proiectul de lege relaţia viitoare dintre Interne şi noul Departament de Telecomunicaţii Speciale, înseamnă inclusiv controlul asupra transmiterii datelor legate de prezenţă în ziua alegerilor şi a rezultatelor finale din fiecare secţie de votare, prin procesele verbale scanate şi trimise prin internet, servicii asigurate de STS.
Un sistem similar, dar nesecurizat, de transmitere prin SMS a prezenţei la vot şi chiar a rezultatelor parţiale, a fost implementat de PSD la referendumul din 2012 şi descris amănunţit ulterior de procurorii DNA în dosarul în care este cercetat Liviu Dragnea, coordonatorul politic al campaniei USL la acea vreme.
Traseul legii a fost gândit de PSD în cele mai mici amănunte, pentru a întâmpina cât mai puţine piedici până la semnătura finală. Astfel, pentru a evita avizul CSAT, proiectul le-a fost pus în mână aleşilor PSD, ca iniţiativă parlamentară, chiar dacă autorii reali ai textului sunt, potrivit lui Victor Ponta, “specialiştii de la Interne”. Iniţiativa a fost anunţată umăr la umăr cu liderii PNL şi UNPR, majoritatea parlamentară fiind asigurată. Mai mult, actul normativ care intră astăzi în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor este propus a fi discutat în procedură de urgenţă, ceea ce îl poate propulsa la promulgare în câteva săptămâni. Singurul obstacol semnificativ al legii, în condiţiile în care preşedintele Traian Băsescu nu o poate trimite la reexaminare decât o dată, poate fi doar Curtea Constituţională, în care, cel puţin în conformitate cu algoritmul politic, USL are majoritate.
Avansarea proiectului de lege, depus oficial la Parlament luni seara, creşte totodată miza numirii noului ministru al Internelor care depinde de semnătura preşedintelui Traian Băsescu. În actuala configuraţie a Guvernului, postul le revine liberalilor care ar urma să facă o propunere oficială vineri.
Cum arată “firul roşu” dintre secţiile de votare, în ziua alegerilor
Din1996 şi până astăzi, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a fost “organul central de specialitate, cu personalitate juridică, ce organizează şi coordonează activităţile în domeniul telecomunicaţiilor speciale pentru autorităţile publice din România şi alţi utilizatori prevăzuţi de lege”. Instituţia are structură militară şi face parte din Sistemul Naţional de Apărare.
Concret, STS le pune pe birouri demnitarilor câte un telefon cu fir scurt şi le securizează convorbirile pentru a evita scurgerile de informaţii secrete. Celebrul “telefon negru” de la Cotroceni la care Traian Băsescu îl trimitea în vara anului 2012 pe Crin Antonescu să apese tasta 3 este asigurat de STS.
Din 2007, STS a fost însă cooptat şi în asigurarea comunicaţiilor dintre secţiile de votare şi birourile electorale judeţene sau cel central, pentru securizarea datelor şi pentru acurateţea informaţiilor transmise pe parcursul zilei, mai ales în legătură cu prezenţa la urne.
“Din anul 2007, la toate scrutinele electorale, STS a asigurat transmiterea datelor de la Birourile Electorale Judeţene la Biroul Electoral Central (BEC), servicii de telefonie şi internet necesare acestor structuri şi transmiterea de către preşedinţii secţiilor de votare a prezenţei la vot, prin SMS, utilizând telefoane mobile distribuite de STS, printr-un sistem operat împreună cu Autoritatea Electorală Permanentă şi BEC. Acele informaţii erau prelucrate de BEC care ulterior erau comunicate public la intervale de timp. Acurateţea acestor transmisii s-a dovedit a fi cu o precizie de 0,05 la sută”, a explicat în scris, la solicitarea gândul, purtătorul de cuvânt al STS Adrian Fulea, implicarea serviciului special în ziua alegerilor.
Mai exact, STS dă fiecărui preşedinte de secţie de votare un telefon mobil special cu care sunt transmise la BEC informaţiile din teritoriu. Aşa se face de exemplu raportarea prezenţei pe care BEC o anunţă la intervale regulate de timp şi public. La finalul zilei, după numărarea voturilor, procesele verbale cu rezultatele finale sunt scanate şi introduse în sistemul informatic al AEP, serviciile fiind furnizate tot de STS.
“STS s-a ocupat de comunicaţiile între birourile electorale. Ei gestionează partea de comunicaţii, nu softul”, precizează la rândul său, vicepreşedintele AEP, Marian Muhuleţ, contactat de gândul. Potrivit lui Muhuleţ, STS a oferit de asemenea asistenţa în 2009 pentru un proiect-pilot de detectare a votului multiplu prin folosirea de cărţi de identitate declarate furate sau prin încercarea de a exercita un drept suspendat de instanţă, care este încă în lucru.
Noul STS, după modelul “Doi şi un sfert”. STS: “Am aflat din presă”
Azi, STS asigură confidenţialitatea şi protecţia comunicaţiilor pentru: Parlament, Preşedinţie, Guvern, instituţiile din domeniul apărării şi ordinii publice, administraţia publică centrală şi locală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Conturi, Curtea Constituţională. Funcţionează în coordonarea CSAT şi este controlat de Parlament, prin comisiile pentru Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională ale celor două Camere.
Proiectul de lege semnat de 140 de parlamentari ai PSD transformă actualul serviciu special într-un departament din ministerul de Interne. Pe modelul DGIPI, celebrul “Doi şi un sfert”, care funcţionează tot la Interne”, şeful Departamentului ar urma să aibă rang de secretar de stat şi să fie, astfel, numit de prim-ministru. la fel ca şi cei trei adjuncţi, cu unul mai mult decât în prezent.
În ziua intrării în vigoare a legii, MAI preia de la STS patrimoniul, bugetul, personalul şi posturile aferente. Dispar Consiliul Director şi Biroul executiv care conduc acum operativ serviciul, şeful nu va mai dispune de protecţia informative a activităţii şi a personalului, iar STS îşi pierde atribuţia de a stabili relaţii cu organisme similare din străinătate şi aceea de a încheia acorduri de cooperare cu acestea.
Deciziile legate de structură sau de efective ar urma să se ia prin HG, şi nu prin hotărâre a CSAT ca în prezent. Se aborgă, totodată, articolul care reglementează faptul că activitatea STS este controlată de Parlament prin comisiile de specialitate, cel care instituie în prezent organizarea şi coordonarea de către CSAT.
CSAT îşi pierde atribuţia prin care aprobă din 2006, structura, efectivele şi regulamentele de funcţionare ale STS şi rămâne doar cu aprobarea “criteriilor de repartizare a posturilor de abonat acordate utilizatorilor”, o sarcină nouă acordată Departamentului din MAI. Internele pe de altă parte “vor organiza, desfăşura, conduce şi controla activităţile din domeniul telecomunicaţiilor special în România”.
Întrebat dacă STS a fost consultat la elaborarea actului normativ, purtărorul de cuvânt al instituţiei suţine că Serviciul “a aflat din presă”. “Serviciul de Telecomunicaţii Speciale nu a fost consultat. A aflat din presă”, spune Fulea.
Ponta: “Legea nu are nevoie de avizul CSAT”
Chiar dacă ideea trecerii STS la Interne pentru o mai bună coordonare în situaţii de urgenţă, aşa cum a fost cea din 20 ianuarie 2014, a venit în interiorul CSAT de la premierul Ponta, proiectul de lege a fost pus în mâinile parlamentarilor PSD. Dacă iniţiativa ar fi venit din partea Guvernului, Legea CSAT obliga la avizarea prealabilă de către Consiliul de la Cotroceni. “Fiind initiativă legislativă parlamentară nu e nevoie (de aviz din partea CSAT, n.red.)”, a clarificat luni, în acord cu legea în vigoare, prim-ministrul.
Ponta a evitat însă să dea detalii despre conţinutul proiectului. “Nu ştiu să vă spun mai mult. O să vedeţi proiectul aşa cum a fost depus şi lucrat de specialiştii de la Interne”, s-a eschivat premierul atunci când a fost întrebat de jurnalişti ce propune concret.
În procedură de urgenţă, aşa cum cere PSD, proiectul poate trece prin ambele Camere parlamentare, cum s-a întâmplat în situaţii similare, şi în numai o săptămână. Preşedintele Băsescu, un opozant declarat al acestei idei, poate potrivit Constituţiei să întoarcă legea la reexaminare o singură dată şi, eventual, să o conteste la Curtae Constituţională.
De partea iniţiatorilor, sunt legile din domeniul siguranţei aprobate începând din 1991 în România. “Articolul 6 din Legea 51/1991 privind siguranţa naţională prevede că “organele de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale sunt: SRI, SIE, SPP, precum şi Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei, prin structure interne specializate”. Pe de altă parte, legea amintită arată că “activitatea pentru realizarea sigurenţei naţionale este organizată şi coordonată de către CSAT”.
În acelaşi timp, Legea apărării naţionale 45/1996 actualizată, arată: “Conducerea Sistemului Naţional de Apărare este un atribut exclusiv şi inalienabil al autorităţilor constituţionale ale statului şi se realizează de către: Parlament, Preşedintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Guvernul României, Ministerul Apărării Naţionale şi autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul apărării naţionale”.
Diaconescu: În Constituţie, apar cuvintele „apărare colectivă”
Dinspre Palatul Cotroceni au venit deja primele semnale că subiectul va ajunge al Curtea Constituţională. Şeful Administraţiei Prezidenţiale, Cristian Diaconescu, susţine că transferul STS la Interne fără consultarea prealabilă cu structurile NATO, afectează principiul “apărării colective”, introdus în Constituţie după intrarea României în Alianţa Nord Atlantică.
Apărarea colectivă (collective defence) este principiul de bază al Alianţei Nord-Atlantice, construit în jurul Articolului 5 din Tratatul de la Washington, conform căruia cei 28 de membri vor colabora şi se vor ajuta în cazul oricărei agresiuni externe. Apărarea se face prin interoperabilitate şi cooperare, elemente centrale noii ideologii NATO de „smart defence”. Pe scurt, se presupune că, într-un context post-recesiune, Aliaţii nu mai au nici resursele, nici sprijinul populaţiei pentru a investi pe cont propriu în securitate şi programe de apărare de ultimă generaţie. Astfel, toate resursele Aliaţilor sunt puse la comun şi se încearcă eliminarea redundanţelor pentru minimizarea costurilor, rezultatul fiind accesul la resurse comune pe care membrii nu şi le-ar permite pe cont propriu. Aceste concepte nu se referă doar la echipamente militare, cât şi la programe, inclusiv cele de comunicaţii precum STS. În fine, această cooperare implică şi un grad de standardizare, de care trebuie să ţină cont orice încercare de modificare a vreunei componente din resursele de apărare.
„Avem în Constituţie un articol în care se defineşte Sistemul de Securitate Naţională, în care este precizat clar că această instituţie, împreună cu celelalte, fac parte dintr-un mecanism de informare, analiză, de avertizare timpurie, dar nu numai în ce priveşte România. În Constituţie, apar cuvintele „apărare colectivă”. Este referinţa în ceea ce priveşte legăturile strânse şi bine fundamentate cu structurile Alianţei Nord Atlantice”, a spus Diaconescu într-un interviu la Digi 24.
Liderul PSD: „Nu este niciun articol în Constituţie care să spună de STS”
Referirea a fost făcută la articolul 119 din Constituţie, potrivit căruia “Consiliul Suprem de Apărare a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”.
STS „face parte din sistemul de siguranţă naţională aşa cum este el constituit de Constituţie. Interesul la momentul în care luptăm şi încercăm să ne convingem partenerii că aceste structuri nu vor fi folosite niciodată politic şi niciodată împotriva drepturilor şi libertăţii cetăţeanului, această luptă a dus la concluzia că este necesar a pune aceste structuri în subordinea unei instituţii conduse de cineva ales de popor şi nu nominalizat de partidele politice şi care are un mandat pe perioadă ceva mai lungă decât are un guvern sau un ministru. Raţiunile sunt simple şi clare şi ţin de încredere. Întrebarea e ce reverberaţie are o astfel de mişcare în legătură cu echilibrele de securitate naţională şi în legătură cu partenerii noştri”, a susţinut Diaconescu cauza lui Băsescu.
Un anunţ că proiectul va fi atacat de Opoziţie la CCR chiar înainte de a fi trimis la promulgare a făcut şi liderul PDL, Vasile Blaga. Premierul nu are însă emoţii. “Eu cred că legea va fi adoptată de Parlament, va fi contestată la Curte. Eu nu pot să vorbesc despre ce va face CCR. Pot să vă asigur că nu este niciun articol în Constituţie care să spună de STS şi mai ales să spună că trebuie să fie lo preşedinte. Nu e neconstituţional că SRI şi SIE nu sunt la preşedinte, sunt sub control parlamentar”, a spus el, invitat luni seara la Antena 3.
Cui se subordonează serviciul secret de telecomunicaţii în SUA, Rusia sau Marea Britanie
Puţine state dezvoltate mai au un serviciu cu statut de agenţie de informaţii de sine stătătoare, care să se ocupe strict de protecţia tehnică a telecomunicaţiilor şi a infrastructurii de comunicaţii a instituţiilor oficiale. Cu excepţia SUA, niciunul nu este în subordinea directă sau indirectă a preşedintelui, ci a guvernului. Atribuţiile pe care STS le are în România sunt de obicei preluate de agenţiile de informaţii centrale, corespondentele străine ale SRI.
O agenţie similară STS a existat în Rusia, însă a fost desfiinţată în 2003, atribuţiile ei fiind preluate fie de FSB, fie de SVR (serviciul rus de informaţii externe). Fostul FAPSI se ocupa exact cu ce se ocupă în România STS şi a rezistat ca serviciu secret timp de 12 ani. În prezent este o subunitate a FSO, Serviciul de Protecţie Federală, care se ocupă cu protecţia demnitarilor de rang înalt, inclusiv a preşedintelui Vladimir Putin. Agenţia se subordonează Guvernului. Ca orice stat fost comunist, atât Rusia, cât şi România au păstrat o multitudine de agenţii de informaţii secrete, o reformă în acest sens la Bucureşti neavând încă loc.
În SUA, corespondentul STS poate fi considerat NSA (National Security Agency), deşi comparaţia este forţată: agenţii NSA au o activitate explicită de spionaj al comunicaţiilor, ocupându-se de interceptarea comunicaţiilor, nu doar de protecţia infrastructurii, aşa cum face STS. Atribuţia de a proteja căile de comunicaţii oficiale, atât ale preşedintelui SUA cât şi ale celorlalte instituţii publice, revine şi Secret Service, agenţie secretă care are două paliere de acţiune – protecţia preşedintelui şi a înalţilor demnitari (de tip SPP în România), dar şi investigarea şi prevenirea fraudelor bancare sau privind moneda.
NSA este o agenţie subordonată Departamentului Apărării, al cărui şef este numit de preşedintele SUA, cu aprobarea Senatului, şi îl consiliază direct pe acesta. Secret Service face parte din Departamentul de Securitate Naţională (Homeland Security), care este de asemenea subordonat preşedintelui SUA, şeful structurii făcând parte din cabinetul său.
În Marea Britanie, atribuţiile STS-ului românesc le are GCHQ (Government Communications Headquarters), deşi şi aici, ca în cazul NSA, atribuţiile acestui serviciu secret sunt mult mai extinse şi au caracter de spionaj al comunicaţiilor, nu doar de protecţie a infrastructurii. Agenţia britanică deserveşte atât instituţiile guvernamentale cât şi pe cele ale armatei. Este subordonată Secretarului de stat pentru Afaceri Externe, membru de rang înalt al Guvernului.
În Franţa, un corespondent al STS, însă tot cu atribuţii mai extinse, în special în domeniul cyber-intelligence, este ANSSI (Agenţia Naţională de Securitate a Sistemelor de Informaţii). Agenţia se ocupă, printre altele, de protecţia comunicaţiilor electronice ale instituţiilor guvernamentale şi ale altor părţi ale infrastructurii de stat.
În Germania, corespondentul STS este BSI (Bundesamt für Sicherheit in der Informationstechnik), Oficiul Federal pentru Securitatea Informaţiilor. Şi această agenţie secretă este subordonată Guvernului german.
sursa: gandul.info