Sătui de minciunile şi ocările preşedintelui, de dispreţul blondelor pedeliste şi a dulăilor din Modrogan, de neruşinarea cu care acest partid de despoţi a încercat să ne strângă de beregată şi să-şi ascundă nelegiuirile săvârşite, poporul român, „ţara de mămicuţe şi bebeluşi”, a demonstrat că într-un stat de drept democraţia nu mai poate fi învinsă. Şi chiar dacă anumiţi reprezentanţi ai unor instituţii ale statului, care aveau misiunea să vegheze la apărarea legalităţii, le-au dat dreptate, nu poţi ca după un asemenea scor, să apari în faţa ţării precum Phidippides, soldatul de la Maraton şi să spui „nenikikamen = am învins”,(în traducere dâmboviţeană = „i-am ciuruit”) când ştii foarte bine că şapte milioane şi jumătate dintre români nu te mai vor în fruntea ţării. Nu poţi să te bucuri de o „victorie” obţinută printr-o decizie nedreaptă, o „victorie” obţinută la masa verde, fără confruntare, având pe lângă susţinătorii adevăraţi care nu s-au prezentat la vot, de altfel oameni cinstiţi şi corecţi a căror opinie trebuie respectată, o serie de „beşinoşi comunişti” care, sub masca loialităţi faţă de preşedintele ţării îşi ascund trecutul lor murdar de cârtiţe comuniste, a căror suflete sunt pătate de cancerul mizeriei morale în care au trăit toată viaţa, fiind lingăii slugarnici şi profitorii celor care s-au perindat vremelnic la putere.
Celor care se bucură şi cred că şi-au învins propriul popor, le spun că se înşeală amarnic, un popor creştin precum este poporul român, nu poate fi învins niciodată nici chiar de propriile-i instituţii, nedrepte uneori. Toate necazurile multimilenare consemnate de istorie, care s-au abătut asupra lui, l-au făcut mai puternic, l-au făcut să reziste iar cea mai grăitoare dovadă că a rezistat este că existăm şi astăzi. Referitor la situaţia creată prin suspendarea preşedintelui chiar dacă poporul de rând nu are pregătirea juridică necesară aşa cum spune mereu „unul mic, cu capul mare”, are simţul dreptăţii în genă, motiv pentru care este îndrituit să spună, votul este un drept legal şi o datorie morală a fiecărui cetăţean iar majoritatea celor care au votat – în ciuda îndemnurilor preşedintelui – i-au arătat că esenţa democraţiei înseamnă puterea exprimată prin votul majorităţii celor care se prezintă la urne.
Din păcate, istoria ne-a demonstrat că întotdeauna acest popor a avut şi trădători care s-au vândut şi ne-au vândut străinilor. Cei care au intoxicat Europa cu zvonistici ca: Lovitură de stat în România; se încearcă controlul justiţiei; se urmăreşte desfiinţarea DNA, ANI, CC, Parchetului General; controlul asupra CSM-ului etc. au adus cel mai mare prejudiciu de imagine României a cărui efecte se vor simţi în timp. Nu ştiu unde au fost ceilalţi europarlamentari români care n-au reuşit să dezmintă aceste afirmaţii scandaloase şi să-i lămurească pe liderii europeni despre ce se întâmplă de fapt în România. Comportamentul lor ascuns seamănă mai degrabă cu a unor „lezbiene politice” care se agită doar când apar în faţa micului ecran, pentru a da bine la public.
Acum, nemulţumirea celor care au votat la Referendum nu este neapărat că Traian Băsescu a revenit şi rămâne în continuare la Cotroceni, ci mai degrabă rezultă din întrebarea rămasă fără răspuns: unde este „Domnia legii” despre care se vorbeşte mereu, unde sunt instituţiile statului chemate să aplice legea când bandele de mafioţi se plimbă nestingherite pe sub nasul lor, iar ei, în loc să-şi apere poporul îl hăituie prin sate încălcând până şi cea mai elementară normă a moralei creştine, dreptul la rugăciune în sfânta biserică. Ce încredere să mai aibă omul de rând în instituţiile statului când şeful CC îşi acceptă statutul de handicapat pentru a obţine mai mulţi bani, în timp ce, unei femei care şi-a pierdut un picior -şi doarme cu el la căpătâi de 13 ani, pentru a-l duce cu ea în mormânt – i se taie şi acel minim dram de speranţă la viaţă, ajutorul financiar pentru persoanele cu handicap.
Poporul a vrut să vă suspende Domnule Preşedinte Traian Băsescu, pentru că aţi fost „orbit” de prea multă putere, iar sub cupola protectoare a puterii acaparate, cei care s-au autoproclamat urmaşii dumneavoastră, au sfidat legea văzându-şi liniştiţi de afaceri şi uitând de nevoile poporului care i-a trimis în Parlament. De asemenea, când peste 70% din populaţia României trăieşte în sărăcie, dumneavoastră nu aveţi dreptul să spuneţi că ţara pe care o conduceţi nu le mai poate purta de grijă tuturor, că este o ţară de mâna a doua. Prin anii 70, student fiind, mi se cita o afirmaţie a preşedintelui din Peru care spunea: „În ţara mea se moare de foame”. După aproape 50 de ani, constat cu tristeţe că la noi şi acum se moare de foame, că unii nemairezistând mizeriei îşi pun capăt zilelor iar alţii trăiesc în şi din gunoaie. Cel mai trist este că Guvernul Boc, în loc să ne insufle puţină speranţă, ne-a luat şi din puţinul pe care îl aveam. Nu se poate ca în timp ce ai lovit în persoanele cu dizabilităţi, în cei care depind de ajutoarele sociale, în cei care trăiesc din alocaţia copiilor, în pensionari care „mor cu zile”, unii să-şi construiască mausolee şi „vile ale nemuririi veşnice” – valorând milioane de euro – din banii furaţi de la stat.
Acum, majoritatea populaţiei nu vă mai doreşte fiindcă v-aţi ataşat de o gaşcă de golani din Partidul Democrat Liberal pe care-i apăraţi şi care nu ezită să ne sfideze prin nesimţirea cu care-şi etalează furăciunile. După comportamentul pe care aceştia il au, cred că ar trebui să ne amintim de celebrul scriitor Honore de Balzac care referindu-se la societatea capitalistă spunea: „Ştiţi cum îşi croiesc oamenii drum în viaţă? Ori prin strălucirea geniului, ori prin iscusinţa corupţiei. În această mulţime de oameni trebuie să răzbaţi ca o ghiulea de tun sau să te strecori prin ascuns, ca ciuma. Cinstea nu slujeşte la nimic… Învaţă doar să te speli, să ieşi cu faţa curată. La asta se reduce toată morala vieţii noastre… Nu trebuie să ţii prea mult la convingerile tale sau la cuvântul dat. Când e nevoie vinde-le”. Oare aşa trebuie să arate democraţia despre care vorbim mereu, Domnule Preşedinte?
Prof. pensionar, Eugen URSU