Cuvântul arhiepiscopului romano-catolic de Alba Iulia, E.S. Jakubinyi Gyorgy, cu ocazia Sfintei Sărbători a Paştelui
Preacucernici confraţi preoţi! Iubiţi fraţi şi surori în Cristos!
Cu ocazia marii sărbători a Învierii Domnului vă invit să mergem împreună în suflet în Ţara Sfântă, pe malul mării Galileii. După învierea sa din morţi, Domnul nostru Isus Cristos a mai apărut timp de patruzeci de zile alor săi, până la urcarea la ceruri. Cu ocazia unei astfel de apariţii pe malul mării, Cel Înviat îl întreabă de trei ori pe Simon Petru: „Simon, fiul lui Iona, mă iubeşti mai mult decât aceştia?”. Sfântul Petru se tulbură. Ştie foarte bine că aceste trei întrebări sunt răspunsul Mântuitorului la tripla sa abnegare din Joia Mare. Cu câteva zile înainte, la Cina cea de Taină, Mântuitorul a declarat că unul din discipolii săi îi va trăda. Iar atunci Petru a spus: „Chiar dacă toată lumea se va lepăda de tine, eu nu te părăsesc!” (Matei 25,33). Nu a trecut mult timp, şi în aceeaşi noapte, în curtea Marelui Preot, Petru se lepăda de Isus. Acum nu mai este atât de sigur pe sine, pentru că faptele comise l-au contrazis. Dar, totuşi, mereu există posibilitatea de a avea încredere în Isus: „Doamne tu le ştii pe toate: ştii că te iubesc.” (Ioan 21,17)
Să nu-l condamnăm pe Petru, pentru că în momentul trădării sale încă nu a fost răscumpărat prin moartea Mântuitorului, şi nu s-a pogorât asupra sa Duhul Sfânt. Dar, oare noi? care este atitudinea noastră? Botezul a şters din sufletele noastre păcatul strămoşesc, am devenit fii al lui Dumnezeu şi moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor, sălăşuieşte în noi Duhul Sfânt cu darurile sale, iar noi am devenit astfel, prin Sfântul Mir, creştini responsabili ai Bisericii. Şi totuşi, oare nu ne lepădăm de Isus, aşa cum a făcut Petru, ori de câte ori comitem un păcat de moarte? Însă, din fericire, avem posibilatea de a ne înpăca cu Mântuitorul Cristos prin Sacramentul Spovedaniei, şi putem mărturisi fericiţi: „Doamne tu le şti pe toate: şti că te iubesc.” (Ioan 21,17) În acele momente de har ascultăm cu bucurie cuvintele rostite de preot: „Dumnezeu ţi-a iertat păcatele, mergi în pace şi nu mai păcătui!”.
După tripla mărturie de iubire a apostolului, Isus îi spune lui Petru tot de trei ori: „Paşte oile mele, paşte mieluşeii mei!”. Sfântul Petru înţelege prin această declaraţie a Mântuitorului că acum se înplineşte promisiunea pe care Isus i-a făcut-o în Cezarea lui Filip: „Isus a luat din nou cuvântul, şi a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui. Ţie îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat şi în ceruri.” (Matei 16,18-19)
Cu ocazia Rusaliilor ni-l trimite pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, cel care „vă va învăţa toate cele de trebuinţă, şi vă va aminti tot ceea ce v-am spus, atunci când eram încă cu voi.” (Matei 14,26)
Biserica este Trupul mistic al lui Cristos, El, Mântuitorul, fiind capul acesteia, Duhul Sfânt fiind spiritul acesteia, iar noi, credincioşii, suntem membrii săi. Biserica o are drept mamă pe Preacurata Fecioară Maria, iar acest organism viu ne conduce pe noi, creştinii. pe calea spre mântuire, ne hrăneşte prin sacramentele sale, ne arată drumul spre viaţa veşnică. Iar toate acestea au fost posibile mulţumită Sărbătorii Paştelui, Învierii Domnului.
Stânca pe care este zidită Biserica este Sfântul apostol Petru şi urmaşii săi. Sfântul Părinte Papa, episcopul Romei, este Petru cel viu. Conform învăţăturii Mântuitorului şi prin cârmuirea Duhului Sfânt, noi credem, că atunci când Papa face declaraţii referitoare la credinţă şi morală într-un mod solemn, cu autoritatea pe care i-o conferă Catedra lui Petru, este infailibil. De aceea nu trebuie să luăm în considerare mulţimea de false profeţii privind sfârşitul lumii, deoarece, avem de partea noastră învăţătura Bisericii bazată pe vorbele Mântuitorului: „Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.” (Matei 25,13)
În acest moment de sărbătoare îi mulţumim Bunului Dumnezeu că ni l-a dăruit nouă pe Papa emerit, Benedict al XVI-lea, cel care a dus pe umerii săi povara cărmuirii Bisericii timp de opt ani de zile, în ciuda faptului că a fost înaintat în vârstă şi bolnav. Retragerea sa este un act de mare curaj şi umilinţă în viaţa Bisericii. Papa Benedict a dăruit doi noi fericiţi dintre martirii Bisericii noastre din perioada comunistă eparhiilor vecine arhidiecezei noastre: pe Fericitul episcop Bogdánffy Szilárd diecezei de Oradea, iar pe Fericitul episcop Scheffler János diecezei de Satu Mare. Îl rugăm pe Isus, Bunul Păstor, ca la sfârşitul vieţii sale dedicate meditaţiei şi rugăciunii, Sfântul Părinte Benedict să fie părtaşul fericirii veşnice conform spuselor Mântuitorului: „Bine, slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău.” (Matei 25,21)
Totodată, inimile noastre tresaltă de bucurie, deoarece avem un nou Suveran Pontif în persoana Papei Francisc. Este primul pontif provenind din America Latină, şi primul papă iezuit din istorie. Ne rugăm pentru el, ca Duhul Sfânt să îl conducă, pentru a-şi putea exercita minsterul petrin cu maximă eficacitate: „Întăreşte-i pe fraţii tăi!” (Luca 22,32), spre folosul nostru şi al întegii sfinte Biserici.
Cu aceste gânduri doresc tuturor fraţilor mei în credinţă şi oamenilor de bunăvoinţă sărbători pascale pline de har şi pace în suflet. Cristos a înviat!
Alba Iulia, la data de 31 martie 2013, în Sărbătoarea Învierii Domnului
+ György, arhiepiscop