Iulian Brok
Sâmbătă, 23 februarie 2012, la Rimetea va avea loc Îngroparea Fărşangului. Obiceiul împrumutat de la saşii ardeleni simbolizează îngroparea iernii cu toate relele de peste an: acum se spun toate adevărurile, problemele din sat, dar după îngroparea Fărşangului toate relele se dau uitării.
Săşii i-au spus Faschung, care vine de la „vastschang” (fastschank), adică „ultima băută”, ultima petrecere a satului înainte de intrarea în Postul Paştelui.
În cadrul Fărşangului de la Rimetea tinerii din sat (doar băieţii) se îmbracă de bal, în diferite costume, reperezentând personaje neobişnuite ca ursul, ţiganul, evreul, soldaţi unguri, o mireasă cu mirele, doctor, hoinari, cerşetori etc. Câţiva tineri pocnesc din bice, speriindu-i pe trecătorii neatenţi. În alaiul care umblă pe uliţele satului urmează o căruţă trasă de un măgar, căruţă care duce un sicriu. La finalul alaiului, două sau mai multe „bocitoare” plâng lângă sicriu. Alaiul colindă prin tot satul pentru a alunga lucrurile rele din anul care a trecut: un băiat colectează bani şi ouă nefierte de la localnici.
Câţiva „draci” îi murdăresc pe trecători pe faţă cu vopsea neagră şi roşie pentru alungarea duhurilor rele. După un popas la unul din tineri, alaiul ajunge în piaţa din centrul satului: aici sunt strigate toate bârfele din sat, e singura zi în care pot fi spus orice adevăr, oricât de neplăcut ar fi: că unul s-a îmbătat, că altul a făcut o prostie, că primarul nu şi-a plătit impozitul, că o fată nu se poate căsători din cauza urâţeniei ş.a.
La final sicriul este distrus cu bâtele de către feciori: localnicii spun că în acest fel sunt alungate duhurile rele şi iarna cu toate greutăţile ei şi anul vechi cu toate păcatele sale.
Oamenii se duc apoi la căminul cultural unde are loc Balul Fărşangului: e ultima petrecere, pentru că se intră în Postul Paştelui.
Evenimentul este organizat de Primăria Rimetea şi Consiliul Judeţean Alba.