Paştele este o sărbătoare comună atât evreilor, cât şi creştinilor. Unul dintre obiceiurile practicate cu ocazia sărbătorilor de Paşte este sacrificarea mieilor.
Pentru a cunoaşte semnificaţia acestui obicei trebuie să cunoaştem ce semnifică Paştele atât pentru evrei, cât şi pentru creştini.
Pentru evrei, Paştele semnifică trecerea din robia egipteană la libertate.
Pentru că egiptenii au refuzat să-i elibereze pe iudei din robie, Dumnezeu a trimis asupra lor zece plăgi, cea mai aspră fiind moartea celor întâi născuţi. Pentru a-i feri pe iudei de această pedeapsă, le-a poruncit să sacrifice un miel şi să ungă cu sângele acestuia pragurile uşilor şi ferestrelor. Astfel, în ziua de 14 nissan (aprilie), fiecare familie iudaică a sacrificat un miel, pe care l-a mâncat cu azimă (pâine nedospită, deoarece nu au avut timp să lase aluatul să crească) şi ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei îndurate ca robi, iar ierburile amare semnifică viaţa petrecută de israeliţi în timpul robiei egiptene.
În cartea Exodului ne este relatat modul în care Dumnezeu i-a cerut lui Moise să celebreze Paştile: “Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă, şi să luaţi sau un miel sau un ied, să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l înjunghie către seară. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi uşorii şi pragul cel de sus al uşii casei unde au să-l mănânce. Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă şi cu ierburi amare. Dar să nu-l mâncaţi nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncaţi totul fript bine pe foc, şi capul cu picioarele şi măruntaiele.
Spre deosebire de evrei, pentru creştini Paştele este tot o trecere, însă una de la moarte la viaţă.
Prin Paşte, noi nu comemorăm eliberarea evreilor din Egipt, ci prăznuim moartea şi Învierea lui Hristos. Profetul Isaia, vorbind despre patima Domnului spune: “ca un miel spre junghiere s-a adus…“ (Îs. 53, 7). Deci, pentru creştini, Hristos devine Mielul care Se jertfeşte pentru mântuirea neamului omenesc.
Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să serbăm Paştile într-o nouă perspectivă: “Iată Hristos, Paştile nostru, S-a jertfit pentru noi; să prăznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului” (I Cor. 5, 7-8).
Aşadar, creştinii nu sunt datori să taie miei de Paşti, ci să depună tot efortul pentru a se împărtăşi cu Trupul şi Sângele lui Hristos în cadrul Sfintei Liturghii.