Iata declaratiile “incendiare” cu care spera sa adune cateva voturi de la abrudeni:
Cupru Min a câştigat o bătălie deosebit de importantă prin rezultatul dat de
justiţie în procesul cu Energo Mineral SA Bucureşti. Bătălia însă nu s-a sfârșit încă.
Cel mai mare producător de cupru din România, mai are de parcurs un drum destul
de dificil până când va ajunge să funcționeze așa cum ar trebui, adică să beneficieze
de retehnologizare și de un număr suficient de angajați care să asigure o producție
profitabilă atât pentru statul român cât și pentru zona unde este situată exploatarea.
Cupru Min reprezintă una din temele care mă preocupă în mod constant pentru
că are o legtătură strânsă cu domeniul în care m-am specializat, dar mai ales pentru
impactul social și economic pe care această exploatare îl are la nivelul județului Alba.
Mereu m-am exprimat în favoarea exploatării zăcămintelor miniere pe care ni le-
a dat Dumnezeu aici. Această bogăție a pământului înseamnă pentru locuitorii din
Apuseni locuri de muncă, bunăstare și un câștig important pentru județ și pentru țară.
La Abrud, după cum bine știți se găsește unul din cele mai importante zăcăminte
de cupru din Europa. Însă pe cât de bogat este acest zăcământ pe atât de mare este
și indiferența actualilor guvernanți față de soarta lui. În repetate rânduri, lideri ai
actualei puteri au afirmat că exploatarea de la Cupru Min reprezintă o prioritate
pentru ei; dar dacă stăm să ne uităm la felul cum au gestionat problema avem
impresia că prioritatea lor este să-l pună pe butuci.
Ne amintim foarte bine de isprăvile ministrului Varujan Vosganian, acuzat de
subminarea economiei naţionale. În 2007, acest Varujan Vosganian era cel care, în
urma asocierii în participaţiune cu un investitor bine găsit de AVAS, a determinat
închiderea Cupru Min. Peste 360 de angajaţi și-au pierdut atunci locurile de muncă.
În perioada 2007-2009, investitorul, nimeni altul decât Energo Mineral, a făcut praf
utilajele exploatând intensiv zăcământul realizând un profit de 6 milioane de euro,
din vânzarea producţiei. A lăsat în schimb societatea cu datorii de peste 60 milioane
lei, în condiţiile în care avea obligația să investească 150 milioane de euro conform
obligațiilor din contract. De altfel nici investițiile de mediu nu au fost realizate;
în schimb tot ei s-au considerat nedreptățiți și au pretins din partea Cupru Min,
despăgubiri în valoare de 17 milioane de euro!Investițiile necesare în retehnologizare s-ar ridica la aproximativ 100 de
milioane de euro. Acest lucru vedem însă că nu se mai întâmplă, deoarece actualii
guvernanți nu au nicio strategie în acest sens, iar pe la ministerul Economiei se
perindă unul după altul, miniștri incompetenți. Din vara anului 2013, atât de la nivel
guvernamental cât și de la nivel politic local au venit promisiuni peste promisiuni,
termene peste termene; toate s-au înscris însă în stilul unei propagande mincinoase
care carecterizează de fapt PSD-ul.
Deputatul Ioan Dîrzu știe foarte bine să promită. Dar cam atât. Din lipsă
de realizări șeful celei mai slabe organizații a PSD-ului din țară promite vizite ale
miniștrilor de la București. Se pare însă că nici aici nu reușește mare lucru, deoarece,
potrivit anumitor surse vizita ministrului Economiei, Constantin Niță, la Cupru Min,
nu va mai avea loc. Oricum am văzut suficient care este interesul actualului guvern
față de exploatarea de la Abrud. Pe de altă parte nu cred că oamenii din Apuseni i-
ar fi făcut o primire prea frumoasă unui reprezentant al Guvernului care a majorat
abuziv prețurile la carburanți.